Saturday, February 9, 2013

Pargalı Ibrahim Pasha


Pargalı Ibrahim Pasha (1494–1536)

Mare Vizir al Imperiului Otoman numit de Soliman Magnificul care a domnit intre anii 1520-1566

În 1523 îl înlocuiește pe Piri Mehmed Pașa care fusese numit în 1518 de tatăl lui Soliman și rămâne în serviciu timp de 13 ani. Atinge nivelul de influența atins doar de un mic număr de viziri în istoria Imperiului Otoman, dar este executat de sultan și i se confiscă proprietățile în 1536.

Unul dintre cei mai de succes și cel mai cunoscut printre greci a fost Ibrahim din Parga, de asemenea, cunoscut si sub numele de Frenk Ibrahim Pașa (“occidentalul”), ca urmare a gusturilor și manierelor sale cu înclinatii occidentale.  A mai fost cunoscut și sub numele de Makbul Pașa Ibrahim (“Favoritul”), iar după căderea lui rușinoasă, sub pseudonimul de Maktul Ibrahim Pașa (“Executatul”), dupa executare sa in Palatul Topkapi.

Ibrahim s-a născut în orașul de pe malul Marii Mediterane – Parga,  Epir (Grecia de astăzi). Fiu de marinar, el a fost răpit de copil de catre pirați și vândut ca rob la palatal otoman din Manisa, oras din vestul Asiei Mici (Turcia de azi). Acolo, el s-a împrietenit cu Soliman, cu care era de aceeași vârstă și, mai târziu, a fost distins cu diferite posturi, prima fiind Falconer (purtator al șoimului sultanului). El a fost atât de rapid promovat că, la un moment dat, l-a implorat pe Soliman Magnificul să nu îl promoveze prea repede, din teama de a nu trezi gelozia altora. Mulțumit de modestia lui, Soliman a jurat că nu va fi dus niciodată la moarte în timpul domniei sale, o onoare mai rar întâlnita în acele vremuri. Cimentarea și mai puternică a legăturilor sale cu sultanul, s-a produs când lui Ibrahim i-a fost permis să se căsătorească cu sora lui Soliman,  onoare fără precedent. Ulterior, la lista lui lunga de pseudonime, i-a fost adăugat titlul de “mire al dinastiei otomane” (Damat).

Deși fusese de mult convertit la islam, el a păstrat anumite legături cu rădăcinile sale creștine, aducându-si chiar și părinții săi greci pentru  a trăi cu el în capitala otomană. El i-a găzduit într-un palat magnific, aflat  încă în picioare, în Constantinopol, care găzduiește acum Muzeul de Arte Islamice. Construit în stil defensiv, palatul său este singura resedinta construita de cineva din afara dinastiei otomane, care merită să fie desemnat ca un palat (palatul este situat in piata Sultan Ahmet).


Calitatea principala a lui Ibrahim era aceea de a manipula creștinătatea din punct de vedere diplomatic. Ibrahim a folosit o varietate de tactici pentru a negocia oferte favorabile cu liderii puterilor catolice, provocându-l pe diplomatul venețian sa il numeasca, precum sultanul sau Soliman, si anume “Ibrahim Magnificul.” În 1533, Ibrahim l-a convins pe Sfântul Împărat Roman, Carol al V-lea, pentru a transforma Ungaria într-un stat vasal otoman. În 1535, a finalizat un acord cu Francisc I, prin care Franta a acordat Imperiului Otoman o serie de drepturi comerciale in schimbul unei actiuni a Habsburgilor austrieci. In urma acestui acord, intreaga flota otomana a iernat la Toulon in iarna anului 1534.


Comandant de armata, calificat, Ibrahim a comis o imprudenta în timpul unei campanii împotriva imperiului persan, când el însuși si-a acordat titlul de “serasker sultan”, și anume sultan al armatei, lucru ce a fost văzut ca un afront grav de catre Soliman Magnificul. Acest incident a culminat cu executarea lui Ibrahim în 1536, treisprezece ani dupa promovarea ca Mare Vizir. Numeroase surse spun ca acest fapt a avut loc in urma numeroaselor uneltiri ale Roxelanei (Hürrem Sultan),  soția poloneză de origină ucraineană a sultanului, în special având în vedere sprijinul său din trecut pentru cauza printului Mustafa (Şehzade Mustafa Muhlisi), primul fiu al lui Soliman I (cu o alta concubină – Mahidevran) și moștenitorul de drept al tronului.



Deoarece Soliman a jurat să nu ia viața lui Ibrahim în timpul domniei sale, el a trebuit sa dobândeasca o fetva sau o iertare religioasă de la Șeyhülislam, cel mai mare cleric musulman, acest lucru întâmplându-se în urma construirii unei moschei în Constantinopol. Suleiman, mai târziu a regretat foarte mult execuția lui Ibrahim și caracterul lui s-a schimbat dramatic, până la punctul în care a devenit complet retras din activitatea de zi cu zi a guvernării. Regretele sunt reflectate în poemele sale, în care, chiar și după douăzeci de ani, el subliniază subiectele de prietenie, iubire și încredere între prieteni și adesea oferea sfaturi privind trăsături de caracter similare cu ale lui Ibrahim.


Cu siguranța opinia publică s-a bucurat de execuția lui Ibrahim, pentru că în ochii acesteia, înca mai păstra legaturi cu lumea creștină, deși se convestise la islam. Mai exact, i se reproșa admiratia lui fața de lumea occidentală, mărturie stând faptul că, după cucerirea Ungariei Centrale (1526-Mohacs), Ibrahim a adus 3 statui antice cu care a împodobit Hipodromul. Aceasta, deși în conformitate cu preceptele de bunătate si milostenie islamică Marele Vizir înființase o școală pentru copii fără casă, iar gradinile sale de la Sutluce, de la Cornul de Aur, făceau cinste artei islamice. 




Ceea ce nu știa lumea era că Imperiul Otoman pierduse un om care cultivase sultanului, dar și celorlalți apropiați ai acestuia, pasiunea pentru muzică, teologie și poezie. Totodată, el umpluse curtea imperială otomană de pictori renascentiști italieni, ce au reușit să influențeze arta otomană. Așa apare Sinan, marele architect, tot de origine greacă, realizatorul moscheii lui Soliman – Suleymaniye. De asemenea, apare un mare matematician si desenator, Matracy, om de o mare valoare, ce va participa alaturi de Sinan, la campaniile de cucerire a Belgradului (1521), dar și a insulei Rodos (1522).
Turcuoazul, asa cum îl stim noi astăzi, este desăvârșit de catre Sinan, iar moscheea Suleymaniye și a lui Rustem Pașa sunt o mostră a perfecțiunii caligrafiei turcești din aceea epocă.

La15 martie 1536 Ibrahim Pasa este executat
"Marele vizir Ibrahim Pașa, noaptea crimei"
*******************************************************************

Palatul Ibrahim Pasha

Meydani No.46, Sultanahmet
Tel: +90 212 5181805
deschis zilnic de la  09:30 - 16:30 cu excepția zilelor de LUNI.
Taxă intrare : 10 TL


Palatul său maginific , construit în sec. al-XVI-lea , localizat astăzi în zona Sultanahmet , stă în fața Moscheei Albastre. După execuția sa, proprietățile i-au fost confiscate de guvernul otoman, iar palatul a servit ca reședință pentru următorii mari viziri, apoi ca dormitor militară pentru recruți, mai târziu ca sală de audiențe pentru ambasadori, depozit pentru fanfara militară turcă, inchisoare, etc. 

În timpul Republicii , palatul a fost restaurat și deschis ca Muzeu de artă islamică și turcă. Muzeul găzduiește două secții : artă islamică și turcă cum ar fi colecții de ceramică, miniaturi, caligrafie, textile, artă în lemn, în piatră, metalice, covoare, etc. inceoând cu sec. al-XI-lea. Și sectorul etnografic unde se poate vedea stilul tradițional de viață în Turcia secolelor XVIII si XIX, corturile de nomazi, războaie de țesut covoare colorate cu vopseluri naturale, case și textile otomane, băi turcești , etc.

                     În palat , un hol larg care era înainte un spațiu ceremonial , este acum zonă de expoziție pentru covoarele vechi turcești. Aceast cameră largă este pictată în vișiniu și tavanul în puncte ”bob de fasole” negre.

                    Din curtea palatului se vede o priveliște deosebită ; Obeliscul egiptean și Moscheea ablastră.

În 1984 și 1985 muzeul a primit numeroase premii de la Consiliul european și UNESCO.  Muzeul are peste 40.000 de piese în inventar.
Muzeul va fi închis pentru restaurare între octombrie 2012 - aprilie 2014.

               Si totuși , după unele documente , Ibrahim Pasha pare a fi un ...eunuc. Numai eunucii albi mergeau in spatele portii Bab-El-Saadet (Gate of Felicity). Seraiul era inchisoarea lor și mormântul lor. Nu aveau niciodată voie să iasă de acolo sau să absenteze sub vreo formă. Eunucii albi nu aveau alt viitor decât Comandant al Școlii din Galata. Istoricul Barbarigo susține ca în conformitate cu D'Ohsson , birourile Khass-oda-bashi erau tinute doar de eunuci.Mai mult, Solakzadeh  susține că Ibrahim a fost numit Mare Vizir după ce a lucrat in Haremul Imperial și în harem toti barbații erau eunuci.
Dar pentru el , seraiul nu a fost nici închisoare și nici mormânt. A fost ridicat în grad , mergea liber prin oraș și în general nu avea limitațiile pe care le experimentau ceilalți. Au existat și alți eunuci care și-au depășit condiția și au câștigat libertăți. D'Ohsson menționează 4 eunuci care au devenit Mari Viziri. Un alt eunuc care s-a remarcat , ungurul Ghazanber Agha, un fost prizonier de război în copilărie, a fost educat în serai, a trecut la Islam și , pentru că Selim al -II-lea (fiul și succesorul lui Soliman Magnificul) l-a dorit în preajma sa, el s-a oferit pentru a fi castrat și astfel a intrat in rândul eunucilor albi.  El a devenit Capou Agha (capitanul portii) , functie deținută 30 ani și a fost inălțat în rang pe tot timpul vieții.

Nu era un lucru neobișnuit pentru un tată de familie cu multe fete de măritat să arajeze căsătoria fetelor sale cu eunuci.
Uneori o sultană era maritată cu un eunuc pentru averea sa și , în general , aceaștia mureau curând după căsătorie. Alteori , cand nu se gasea un mire potrivit pentru o sultana, aceasta era maritata cu un eunuc de rang inalt. Exista legende despre tații care își căsătoreau fetele cu eunuci drept pedeapsă.

Deși nu pare astăzi așa, căsătoria lui Ibrahim cu sora lui Soliman era acceptabilă la acea vreme. Mai acceptabilă decat daca Ibrahim s-ar fi casatorit cu o fată fără rang. Asta pentru că niciodată nu a fost considerat recomandabil ca fiicele de sultan sa aibe copii de sex masculin. De multe ori, cand acestea nășteau baieti , copiii erau condamnați la moarte imediată prin omisiunea de a innoda cordonul ombilical. Aceasta măsură a devenit lege în timpul domniei lui Ahmed I ,măsura salvând țara de la un razboi civil. Un razboi al rivalitații de sânge. Se crede însă că obiceiul acesta era mult mai vechi, el exista cu mult înainte de a fi legalizat. 
Prin urmare, Soliman credea cu adevărat că o căsătorie cu Ibrahim , om cu avere mare , om cu farmec, aduce o soartă fericită pentru prințesa care oricum nu prea spera să devină mamă.

Faptul ca Ibrahim a fost grec la origine si creștin de religie, asta nu a stat in calea urcusului sau atata timp cat a trecut la Islam. Cei 2 Mari Viziri care i-au urmat lui Ibrahim (Rustem Pasha, soț al fiicei lui Hurrem) și Mehmet Sokolly erau ambii croați la origine. Ei au fost unii din cei mai mari viziri ai Imperiului. Nici familia sa modestă nu a fost un impediment. În acea vreme în Turcia era posibil ca un lustragiu sau un barcagiu să ajungă la mare rang. Poziție pe care o căpăta in funcție de noroc și abilitați.

Ibrahim mai suferea de un handicap ; el fusese sclav. Ca să înțelegem poziția unui sclav în Turcia în sec. al-XV-lea, trebuie sa menționăm că sclavia acolo era diferită de cea din Occident și subiectul trebuie tratat fără prejudecați. Singura sclavie sancționată de Islam este cea impusă de infideli ca urmare a inferioritații de rasă și religie. De ex, cei care făceau parte din clasa de jos a societații (rayah) - adică creștinii , evreii și musulmani care trebuiau sa plateasca taxe - nu erau considerați sclavi. Creștinii și evreii nu erau obligați să devină sclavi , foarte rar până în 1759 și niciodată după această dată. Existau doar 2 categorii de sclavi ; prizonierii de război și cei născuți sclavi. Cei cumpărați din Caucaz și Africa, nu erau recunoscuți de lege ca sclavi, totuși acest tip de sclavie exista. Uneori briganzii mai arestau străini și îi vindeau ca sclavi. Prizonierii de război își pierdeau libertatea civilă după legea Islamică. Prizonierii de război se împărțeau în 2 categorii ; cei de stat și cei particulari. În prima categorie intrau toți soldații și ofițerii și o cincime din restul sclavilor sau din valoarea lor. Dintre aceștia , unii erau revânduți sau schimbați după război, alții erau angajați în Serai sau oferiți cadou. Unii erau oferiți muncilor publice, în special Amiralitații unde erau confundați cu criminalii și erau puși la muncă grea. Cea de-a doua clasă era reprezentată de toti ceilalti prizonieri neoferiți sultanului, inclusiv cei capturați de soldați.În general, aceștia erau vânduți. Un copil născut într-un sclav și o persoană liberă era considerat născut liber. În Islam , adopția după captivitate nu aducea eliberarea.

Puterea stapanului era nelimitata. El putea sa vanda, sa dea cadou sclavii sai , dar nu putea ucide fara motiv. 
Ca un corolar al acestei puteri , stapanul era pe deplin responsabil sa intretina sclavii sai, sa le plateasca datoriile, sa ii sustina in
caz de litigiu civil si sa le dea acceptul de a avea proprietati. Un sclav nu putea fi martor si nici tutore.El era dependent de stapan in totalitate.
Spre deosebire de sclavia europeana, invataturile lui Mohamed erau aplicate in Imperiu si nici un stapan nu putea cere unui sclav sa munceasca peste puterile sale, nu se permitea stapanului sa se adreseze sclavilor cu apelative umilitoare, ci cu "tinere" .
Sistemul turcesc a facut ca multi sclavi sa faca cariera , sa se numere printre liderii istoriei Imperiului.

Toti cei care serveau Coroana erau numiti KOL sau sclavi ai sultanului, chiar si Marele Vizir avea acest titlu care era mai onorabil decat 
"supus". Un sclav al sultanului nu putea fi ranit fara ca cel care a facut-o sa nu fie pedepsit. Turcia era un taram la sclavilor cu un singur stapan. Chiar si fratii , fii si mama unui monarh erau considerati sclavii acestuia. Cei mai multi din PASHA erau nascuti din mame sclave pentru ca liderii turci aveau mai multi fii de la sclave decat de la sotiile lor. Era imposibil de tras o linie si delimitat care sclav era demn de 
dispret si care avea potential.

                  Sclavia a fost cu siguranță oportunitatea grecului Ibrahim. Sclavia l-a adus la Curte, l-a plasat în fața sultanului, l-a educat , i-a oferit ambiție și , în final , l-a răsplatit. Cand Ibrahim a fost eliberat și considerat "liber", nimeni nu a menționat asta îin vreun document pentru că pentru acele vremuri acest lucru nu era demn de menționat. Dar cu siguranță , înainte de a se căsători. 
                Momentul in care Soliman i-a zis: "Tu ești eliberat, ești liber"  a fost un moment care nu merită să fie reținut de istorie, atât de natural și inevitabil a fost acordarea dreptului de vot in momentul în care sclavia a încetat să fie scara sa de ascensiune.

                       Dar calitățile sale trebuiau să il ridice la rang de Pașă. Pașa era un fel de guvernator militar, deși titlul era acordat nobililor și, in timp, a devenit indefinit, fiind determinat de tipul de muncă pe care un Pașa îl avea. 
                        Un Pașă era în general un om f mândru, cu maniere grave, întotdeauna înconjurat de un mare număr de persoane in ținuta sa, cu armăsari superbi și supusi care îi aduceau omagiu. Cu toate astea , puterea lor era relativ mică și averea lor mică în comparație cu nivelul de trai pe care îl afișau.

In 1522-1523 Ibrahim devine Ibrahim Pasha si Mare Vizir.
Draft of the 1536 Treaty negotiated between Jean de La Forest & Ibrahim Pașa expanding to the whole Ottoman Empire the privileges received in Egypt from the Mamluks before 1518 

Îndatoririle Marelui Vizir in sec. al -XVI-lea erau :
- Vizirul comanda toate trupele armate și este singurul - cu exceptia Marelui Senior - care are drept de viața și de moarte pe tot întregul Imperiului asupra criminalilor, care poate nomina , degrada si executa toti ministrii si agenti ai autoritatii suverane
- promulga toate legile noi și are grijă ca acestea să fie aplicate
- el este șeful suprem al justitiei pe care o administrează, cu acordul și ajutorul învătatilor și a  autoritații legale.
- puterea sa se extindea și în statele străine
Pe cât de mare îi era puterea, pe atât era de periculoasă.

Murad I a fost primul sultan care a nominat un vizir. Mohamed Cuceritorul a considerat că e prea multă putere pentru un singur om și a dorit să desființeze postul, dar nu a făcut decât să îl lase vacant timp de 8 luni. Selim I, un monarh la fel de puternic ca și Mohamed Cuceritorul , a lăsat vacant postul pentru 9 luni. Considera că aceasta făcea ca sultanul să devină inutil.
Dar Soliman, fiul sau , imediat după încoronare, l-a pus în funcție pe Ibrahim, favoritul său. L-a tinut în funcție timp de 13 ani.

Probabil in ideea de a diviza puterea prea mare acordată unui singur om, a crescut numărul vizirilor la 3 si , mai târziu , la 4. Unul din ei era cunoscut ca „Mare vizir” (Vizir Azam). Ibrahim Pașa a fost mai intâi vizirul nr.3 , ceilalți doi fiind Piri Mustafa Pașa și Ahmed Pașa. Întotdeauna era o concurența acerbă între cei trei. Ahmed Pașa , nerăbdator sa ajungă la rangul cel mai înalt l-a acuzat pe Piri Pașa de revoltă si asta a fost cauza căderii acestuia. Dar spre amărăciunea lui, chiar el a fost ”sărit” la promovare in favoarea lui Ibrahim Pașa. Dezamăgirea lui Ahmed a fost așa de puternică , incât Soliman l-a trimis in Egipt ca și guvernator, lasând locul liber pentru Ibrahim care primește din mâinile unui nobil din serviciul sultanului inelul imperial ca simbol al noii sale puteri. Marele vizir trăia intr-un palat construit după modelul palatului sultanului si avea în subordinea sa toate clasele de oficiali de stat si sevritori, chiar si ministerele de Stat. Casa sa este condusă cu mare ceremonial.Salariul său crește de la salariul avut de vizirul de dinanintea lui (16.000) la 25.000 piaștri , dar venitul său este considerabil mai mare prin eliminarea funcțiilor publice. Deasemenea , primea cadouri de valori enorme de la cei care îi erau subordonați , dar acestea balansau cumva valoarea cadourilor pe care trebuia să le facă altora. Proprietatea Marelui Vizir era intotdeauna confiscată la moartea acestuia, ceea ce explica de ce un sultan își permitea sa fie așa generos cu un ministru / vizir , știind ca totul se va întoarce tot la el până la urmă.


Codul de ținută și stilul erau bine puse la punct in Turcia sec. al XVI-lea. Turbanul Marelui Vizir, faptul că avea o corabie cu 12 perechi de vâsle si copertă de culoare verde si multe altele îl distingeau de oficialii de rang mai mic. El avea 8 gărzi de onoare si 12 conducători de cai. Când apărea în public husarii lui strigau : ”Pace ție si milostenia divină aspura ta” în timp ce ceilalți soldați răspundeau în cor : ”Fie ca norocul sa îți fie propice , fie ca Allah sa fie ajutorul tău, fie ca Atotputernicul să protejeze zilele suveranului si Pașei, stăpânii noștri, fie ca ei să trăiască zile multe si fericite!”Toți funcționarii publici, cu excepția Șeikului, își primeau investirea de la Marele Vizir , fiind înveșmântați cu caftane sau robe de Stat. Marele Vizir si Sheikh-ul erau singurii funcționari investiți de sultanul însuși și numiți pe viață.



              Divanul era Consiliul Imperial și includea vizirii, contabilul  (defterdar) sau secretarul de finanțe, nishanjo care faceau firmanele si beretele regale si sheikh-ul sau șeful religios al Islamului. Era un consiliu pentru discuții și nu avea putere de decizie. 

  La 22 mai 1524, sultanul sărbătorește cu mare pompă căsătoria lui Ibrahim Pașa. Cine era mireasa nu se știe sigur pentru că , conform cu eticheta turcă , era strict interzis a se menționa vreun nume din harem și era considerat că orice informție publică referitor la vreo femeie ca fiind o insultă. Astfel istoricii au fost privați de informații despre figuri de importanță politică precum Roxelana sau Baffa -sultana venețiană și altele. Vom Hammer scrie ca Ibrahim a fost căsătorit cu sora sultanului Soliman, dar nu există nici o dovadă istorică în acest sens. O nuntă turcească include două ospețe diferite : unul pentru mireasă și prietenii/oaspeții ei de sex feminin și un altul pentru mire si prietenii lui de sex masculin.În zilele noastre, ospățul miresei este mai important ca cel al bărbaților, dar în vremea lui Ibrahim, o nuntă sau o circumcizie era o ocazie pentru o mare serbare publică pentru bărbați. Venețienii din Imperiul îl numeau pe Ibrahim ”Il Magnifico Ibrahim”. Având în vedere ca istoricii s-au chinuit atât să ne descrie splendoarea Curții și a Marelui Vizir, descrierea acestei sărbători publice nu ar fi surprinzătoare. Una din sărbători din seria de sărbători a fost ținută la Hipodrom , o ”piazza” a fost ridicată lângă Agia Sophia de unde sultanul putea privi toate reprezentațiile. Aici era așezat Tronul Binecuvântat al Fericirii împodobit cu broderii din aur și catifea, în timp ce pe Hipodrom erau așezate corturi multicolore si covoare țesute cu fir de aur erau întinse pe jos.Terase , copertine și pavilioane pentru nobili au fost ridicate , dar nu mai înalte ca terasa sultanului. Falduri de catifea și satin acopereau pereții gri ai clădirilor din jurul Hipodromului. Cel de-al doilea vizir , Ayas Pașa și agha infanteriei au mers să îl invite pe sultan să onoreze sărbătoarea cu prezența sa. Soliman i-a primit cu bunăvoință, i-a adus lui Ibrahim elogii și le-a făcut cadouri scumpe.



La primul banchet ” toată lumea” a fost invitată, celelalte 7 care au urmat au fost date pentru diverse unităti armate - au fost sărbători splendide oferite infanteriei, vizirilor , guvernatorilor (beylerbeys) și înalților ofițeri (sandjakbeys). La primul banchet au venit Ayas Pașa și agha infanteriei escortați de trupele de sclavi. Când au ajuns la Bab-el-Saadet (poarta orașului din zona Seraiului până la Agia Sophia), s-au întâlnit cu gloriosul sultan ”al cărui tron se află în cer”. Escortele sale purtau steaguri stacojii și cărau robe de onoare cu care îi imbrăcau pe cei ”care au venit să îl întâlnească”. Călăreau armăsari împodobiți ce au fost oferiți celor ce i-au ieșit în întâmpinare - Ayas Pașa și cei doi companioni ai săi - pentru care au primit mulțumiri fără sfârșit. In ziua a-9-a, seara în care mireasa era adusă de la palat, Ayas Pașa îimpreună cu ceilalți viziri , agha , infanteria l-au condus pe Ibrahim Pașa pe străzile Stamboul-ului într-o procesiune măreață.De la ”Poarta Sublima” (Bab-i-Huma) până la Hipodrom străzile erau ”pline de plăcere de la un capăt la altul”, toate balcoanele aveau agățate mătase de Broussa și catifea de Damasc pe sub care treceau rândurile de infanterie și vizirii care îl onorau pe Ibrahim Pașa.

Museum of Turkish and Islamic Art at the Ibrahim Pasa Sarayi, home of Suleyman the Magnificent´s Grand Vizier. Istanbul

              Ibrahim era un bărbat slab, cu pielea închisă la culoare, nu prea înalt, cu barbă și se îmbrăcase in roba sa aurie. Era escortat de ofițeri mândrii călare pe armăsari de mare ținută Nu există un aranjament mai frumos ca străzile gri ale Stamboul-ului sub cerul frumos colorat al sudului.



Când procesiunea s-a apropiat de tronul sultanului, demnitarii de Stat și nobilii Imperiului, înaintând pe picioarele lor pe străzile carpetate, au căzut cu fața la pământ în fața Maiestății sale. ” În acea zi s-au bucurat de bogății și capturi somptuoase fără sfârșit”. ” Oamenii era în special fermecați de sunetele flautelor și trompetelor ale căror muzică ajungea de la Pământ pâna la primul cer.” Înțelepții ulema și șeicii erau prezenți, sultanul având la dreapta mult-veneratului Mufti Ali Djemali și la stânga sa pe marele hoge (hodja = învățător) al prințeselor. Sultanul a prezidat sărbătoarea discutând despre versetul Coranic ”O, David, te voi face Calif în lumea asta”. După acest episod literar, cavaleri cu arme, luptători și alți atleți și-au etalat talentele. Apoi un festin bogat a fost servit și Mehmet Chelebi a avut onoarea de a prezenta sultanului un șerbet într-o cupa de valoare inestimabilă făcută dintr-o singură piesă de turcoaz, un suvenir din vremea victoriilor de pe teritoriul Persiei și mândria națiunii. Ceilalți au băut șerbetul din cupe de China, obiecte rare și valoroase la acea vreme. Mâncarea sultanului și ulemei (capi religioși) a fost servită pe tăvi de argint și fiecare invitat a luat acasă o tavă plină cu bomboane. De seara până dimineață jocul de artificii și luminile de sărbătoare au iluminat orașul. La întoarcerea la palat, sultanul a fost informat ca i s-a născut un fiu, cel ce urma să devină Selim al II-lea.

Nunta a fost urmată de câteva zile de dansuri, curse, concursuri de lupte si tragere cu arcul, dar si concursuri de poezii în onoarea cuplului de nou căsătoriți. Așa arăta o sărbătoare în zilele lui Soliman Magnificul.Amintește desigur de ”Field of cloth of Gold” a cărei splendoare a încântat Franța și Anglia în același secol, cea ai mare deosebire fiind însă partea literară pe care Europenii nu o aveau în celebrările lor și pe care turcii o cultivau. Solkzadeh povestește ceva interesant în conexiune cu o altă mare sărbătoare , și anume circumcizia celor 3 fii ai săi. Soliman îl întreabă pe Ibrahim care sărbătoare i s-a părut mai fastuoasă : a lui sau cea dedicată fiilor sultanului ? Ibrahim răspunde :” Nu a existat sărbătoare mai mare ca nunta mea”. Sultanul a fost luat prin surprindere de acest răspuns și a întrebat cum vine asta , la care Ibrahim a replicat :” O , padișahule, la nunta mea am fost onorat de prezența lui Soliman, Domnul Epocii, propovăduitorul Islamului, posesor al Mecăi și Medinei, stăpân al Damascului și Egiptului, nobil calif și Domn al Pleiadelor cerului. Dar la sărbătoarea Voastră cine a venit să egaleze in rang un musafir ca al meu?” Padișahul, tare amuzat și încântat de răspuns, a spus :” O mie BRAVO pentru tine, Ibrahim, explicația ta este satisfăcătoare”. Relația celor doi era foarte apropiată ; mâncau și dormeau împreună.Adesea își schimbau hainele și Ibrahim i-a spus ambasadorului Austriac că sultanul nu a comandat niciodată haine pentru el fără a comanda si pentru Ibrahim, favoritul său. Venețienii spuneau că au văzut în ei doi buni prieteni care călăreau împreună sau să iasă pe Bosfor cu caiacul. Ibrahim a exercitat o mare influență asupra sultanului care ajunsese să nu îi poată refuza nimic și din clipa în care a fost făcut Mare Vizir aproape că a luat asupra sa întreaga conducere. După scrierile lui Hammer : ”Din acel moment a împărțit puterea absolută cu Soliman”. Fiid Mare Vizir și prezidând Divanul, Ibrahim ocupa cea mai înaltă poziție pe care o persoană o putea avea , cu excepția membrilor familiei otomane imperiale.Povestea romantică a ridicării sale se unește cu cariera sa publică și face parte din istoria turcă și sud-europeană.

După 1522 Ibrahim Pașa a acumulat cele mai mari funcții administrative, diplomatice și militare.Cel de-al doile vizir , Ahmed Pașa , fusese trimis în Egipt atunci când Ibrahim a trecut peste el și a fost numit Mare Vizir. Indignarea lui Ahmed l-a dus la trădare ; el a încercat să uzurpe suveranitatea în Egipt.Prin intrigă a renunțat la loialitatea pentru sultan , atacând fortăreața, luând Alexandria și zona de coastă în puterea sa și proclamându-se sultan. Revolta lui Ahmed Pașa are toate ingredientele tipice unei revolte împotriva autorității turcești ; căderea în dizgrație a unui oficial, manipularea loialității trupelor din provincie (în acest caz Mamelucii), conflictul cu infanteria loiala, succesul, trădarea, căderea rapidă și pedeapsa.La final triumfă absolutismul.Cronicari turci  prezintă sute astfel de povești , doar numele diferă. Diferența în cazul sultanului Soliman este că a înțeles nevoia de reorganizare a provinciei în care existau revolte și își trimitea Marele Vizir să facă ordine. La 4 luni după căsătoria sa, Ibrahim Pașa este trimis în Egipt cu o flotă și armată pentru a pune un nou guvernator la Cairo și pentru a reinstaura vechea legislație în țară. Istoricii turci au scris multe pagini despre cât de grandioasă a fost plecarea sa de la POARTĂ și onoarea nemaiîntâlnită prin prezența sultanului Soliman insuși, despre dificultățile voiajului întrerupt de mai multe ori din cauza furtunilor.Ultima parte a drumului s-a făcut pe pământ, Ibrahim vizitând orașele Alep și Damasc unde a adus teroarea printre guvernatorii de provincii care acționau numai pentru intersul propriu.De-a lungul călătoriei, el a primit reclamații și a rezolvat cazuri de justiție, câștigând astfel binecuvântarea celor pe care îi vizita.
video


Sosirea misiunii imperiale la Cairo a fost marcată de mari sărbători, Mamelucii și-au etalat splendoarea , la fel și otomanii. Solakzadeh scrie : 
” Toți oamenii din Egipt au venit să îl vadă pe Ibrahim Pașa” , fiecare îmbrăcat cu robele de sărbătoare, conform rangului fiecăruia. De la fortărețe se auzeau saluturi de arme.Era mare veselie.
Ibrahim Pașa a stat 3 luni în Egipt. S-a angajat activ în îmbunătățirea condițiilor provinciei.În primul rănd i-a pedepsit pe cei care l-au ajutat pe Ahmed Pașa în trădarea sa. Câteva căpetenii egiptene au fost spânzurate public ca poporul egiptean ” să inceapă să tremure de frică”.În al doilea rând a rezolvat situații de injustiție primind personal pe petiționari și rezolvând cele mai multe cazuri.Printre aceste acte de justiție (dar și caritate), a eliberat din inchisoare 300 de datornici. A schimbat orașul Cairo prin restaurarea unor clădiri lăsate în paragină, moschee, școli și a construit altele noi pe socoteala sa.Pentru a ridica astfel de clădiri a fost considerat mereu un act de pietate, astfel că sultanii , vizirii și chiar doar favoriții sultanilor și-au făcut un merit din  moda aceasta de a ridica construcții. Numeroase moschee și complexe religioase turcești stau mărturie acestui fapt. Ibrahim nu făcea decât să continue obiceiul. El a mai stabilit reguli în domeniul educației și îngrijirii orfanilor. Dar cele mai mari realizări ale lui din aceasta călătorie ăn Egipt au fost reinstaurarea LEGII și refacerii bazei de trezorerie. Ahmed Pașa și probabil predecesorii săi au ignorat și slăbit legea locului pe care Ibrahim venea sa o reinstaureze. Pe lângă legile locale, a reinstaurat și legi Coranice generale care fuseseră neglijate până atunci ; el a moderat strictețea legilor pentru a se potrivi mai bine cu necesitățile și dorințele oamenilor, lăsând impresia stranie că vizirul e mai degrabă grec decât turc otoman. Dar Ibrahim și-a dorit aplicarea uniformă a legii pentru toți locuitorii Egiptului. Provincia era bogată și una din îndatoririle Marelui Vizir era a verifica dacă taxele sunt colectate și strânse în Trezoreria de la Cairo și că tributul stabilit era trimis Porții. Ibrahim a clădit 2 mari turnuri în care se aduna comoara. Cu Ibrahim Pașa în expediție, Chelebi Iskender trezorerieul a calculat ca Egiptul poate plăti Porții 80.000 ducați după deducerea cheltuielilor administrative. Actul final al lui Ibrahim Pașa în Egipt a fost prin a-l numi pe SolimanPașa  ”Beylerbey” al Damascului la biroul guvernatorului Egiptului.Se pare că l-a ales pe acesta pentru că ”Ibrahim a stat și a observat , a închis ochii la cei care își arătau dorința de a cheltui bani , apoi l-a numit pe Soliman Pașa”.
Chemat înapoi la Poartă de către Hatt-i-humayoun , el pleacă din Egipt. Revolta fuseses stinsă, revoltații pedepsiți, opresorii descoperiți, orașul reconstruit , legea reinstaurată și finanțele aduse PORȚII erau satisfăcătoare. Ibrahim se dovedise puternic, drept, milos și un mare om de Stat.
Fine, decorative and very scarce copper engraved portrait of Pargali Ibrahim Pasha

El aduce la Stamboul o mare sumă de bani în aur pentru trezoreria imperială și este primit de Soliman cu mari onoruri. Chemarea lui Ibrahim Pașa a fost indusă de insurecția infanteriei care, obosită de inactivitate,își exprima neliniștea prin jafuri comise pe la casele Marelui Vizir și a unor instituții bogate. Soliman a executat câțiva capi , apoi a trimis după Ibrahim Pașa să vină să rezolve situația. Îmbrăcându-se în haine de înmormântare, Ibrahim se întoarce in capitală. În drumul lui execută un număr de prizonieri persani in Galliopi (peninsulă in estul Turciei, în partea europeană) pentru că sultanul a decis să îi potolească pe infanteriști prin singura cale eficientă, adică să le ofere șansa de a lupta și a lua pradă de război de la cel mai convenabil dușman ; in acel caz Persia.De război, vorbim însă altă dată. Este suficient să spunem că
de atunci  Ibrahim a fost atât de ocupat cu războiul și diplomația că funcțiile sale administrative trebuie să fi fost delegate în mare măsură funcționarilor mai mici. Puterea lui a fost foarte mare, cum se va vedea din actul de investitură dăruit lui de către sultanul înainte de campania din Viena, care este descrisă după cum urmează: ” Îi comand lui Ibrahim Pașa să fie de astăzi Marele meu Vizir pentru totdeauna si SERAKSER (comandant al Armatei) numit de Maiestatea Mea peste toate statele. Vizirii,guvernatorii, juriștii , legiștii ,șeicii, ofițerii , mari demnitari ai Armatei, Curții și stâlpii Imperiului, generalii de cavalerie și infanterie.. întreaga armată a mea victorioasă, toți sclavii mei, funcționarii și angajații, cetățenii regatului și provinciilor mele, țăranii, bogații și săracii, pe scurt TOȚI trebuie să îl recunoască ca Mare Vizir si comandant al Armatei, să îi stimeze și venereze capacitățile, să îl asculte în orice spune și face ca și cum ar fi un ordin care vine din gura mea din care curg perle. Toți trebuie să îi asculte cuvântul cu atenție, trebuie să accepte cu respect recomandările sau ordinele date. Nominările în funcție și degradările din slujbă a guvernatorilor și altor demnitari și funcționari, de la cel mai mare la cel mai mic, fie că sunt ai PORȚII sau în provincii, totul este la mâna și judecata lui.Prin urmare , el trebuie să îndeplinească datoriile sale de Mare Vizir și SERASKER (comandat de oști - mai târziu postul devine ”ministru al apărării”) , dând fiecăruia slujba ce i se potrivește. Când Persoana Mea Sublimă va începe o campanie armată sau când va fi nevoie să trimit armata în campanie, comandantul rămâne unicul stăpân și judecător al acțiunilor sale, nimeni nu îi poate refuza îndeplinirea ordinelor și dispozițiilor,va fi la mâna și judecata sa dacă va ridica sau nu salariile, cum va împărți cadourile (cu excepția celor făcute Armatei în mod obișnuit), toate acestea sunt dinainte aprobate de Maiestatea Mea și nu mai trebuie suspuse judecății Mele.Dacă un membru al Armatei se va răzvrăti împotriva legilor fundamentale si a Mea, a Marelui Vizir care este si comandant al Armatei, dacă vreun sclav asuprește poporul, Sublima Poartă trebuie informată imediat și vinovații , indiferent de numărul lor, vor primi pedeapsa meritată”. Acest dar de putere nemaipomenit releva anumite caracteristici ale Imperiului Otoman. Nu exista Stat în sine în afara Armatei. Toate funcțiile civile aveau nume militare și includeau datorii armate.


        Se spunea că Imperiul Turc este de fapt o mare armată campată în Europa. Epigrama aceasta denotă un adevăr. Biserica, armata și Statul sunt una și sultanul este șeful trinității menționate. Lui Ibrahim i se dăduse putere administrativă, dar el nu avea putere sacerdotală în afara faptului că nomina în funcție și superviza executarea datoriilor fiecărui slujbaș. El însă nu putea nomina în funcție Șeicul și nu avea relații / afaceri cu Ulema (înțelepții religioși). Curios însă, unul din cele câteva evenimente/cazuri despre care știm că se aflau în puterea sa , avea legătură cu religia.Este vorba despre afacerea Cabyz. 

Cabyz era un membru al Ulemei , interpreta Sfânta Lege și care devenise convins de superioritatea lui Isus asupra lui profetului Mohammad, ceea ce îl făcea trădător în fața lui Allah și a sultanului. ” A căzut în valea erorii și a luat calea distrugerii și pericolului, deviind de la glorioasa cale a Adevărului.” El este adus în fața sefilor Armatei și condamnat la moarte fără a încerca de a-l convinge pe Cabyz de eroarea sa. Marele Vizir i-a acuzat pentru asta spunând că singurele arme împotriva ereziei ar trebui să fie Legea și Doctrina. Afacerea ar fi trebuit prezentată Divanului. Sultanul , care se afla în spatele micii ferestre din Sala de Judecată, a fost nesatisfăcut de clemența lui Ibrahim, poate pentru că acesta era născut creștin, deși acum era un musulman zelos. ” Cum vine asta?” a întrebat el? ”îndrăznește un infidel nereligios să găsească erori în judecata Profetului și ar trebui lăsat pe seama Divanului fără a-l convinge că greșește și fără a fi pedepsit?” Ibrahim a sugerat că necunoștința Legii Sacre la nivelul cerut pentru a judeca un astfel de caz l-a făcut să greșească. Astfel că au fost chemați Judecătorul și Muftiul Stamboulului ca să aibe lungi discuții cu Cabyz. ”Limba i s-a oprit și capul a coborât” Cabyz fiind acuzat și executat conform Legii Sacre.

     Ulema era compusă din doctorii Legii Sacre și Jurisprudența.Conform scrierilor lui Solakzadeh, acest caz cu un eretic adus întâi în fața judecătorilor de armată și doar după aceea în fața Consliului de Stat înainte de a fi condamnat de Legea religioasă arată cât de ciudată era rețeaua funcțiilor în Stat și cum existau funcții care se diferențiau doar prin foarte puține datorii. Poate că cel mai simplu fel de a înțelege Marele Vizir este a-l considera un fel de alter ego al sultanului, așa cum se autointitula.Există informații incomplete despre munca oficială a lui Ibrahim, cîteva detalii aici , câteva detalii acolo, dar nimic general.Pare să fi fost foarte zelos când venea vorba de comerț de unde a și realizat un profit considerabil pentru sine. A  stabilit monopolul comerțului sirian, mai târziu preluat de sultan, și a stabilit regula ca toate tranzacțiile comerciale să se facă prin Constantinopol. A încurajt comerțul cu Veneția, eliberând statul Venețian de plata datoriei de comerțul făcut cu Siria.A fost mereu un prieten al Republicii Venețiene ajutând-o în relațiile comerciale și ținând Poarta departe de a începe un război în zonă pe perioada vieții sale. Din raportele veneșiene putem vedea unde era interesul lui Ibrahim :căuta să facă comerț cu porumb, primea mărfuri de patiserie (în special biscuiți), dorea să construiască un nou canal, era interesat să creeze noi rute de navigație și ținea sub observație intrarea navelor în porturile Porții. A încurajat comerțul de pe coasta Dalmației (estul Adriaticii de astăzi). Ca guvernator al Rumeliei (Peninsula Balcanică în timpul ocupației otomane), a fost interesat de schimburi comerciale cu Europa. Exportul și importul Turciei au început să existe pe timpul lui Ibrahim, deși companiile moscovite și alte companii comerciale au început să ceară concesiuni pe dominioanele otomane. Pe această temă insă, ideile lui Ibrahim nu erau din cele mai grozave și nici înaintea timpului său. 
Ibrahim Pasa Sarayi, Istanbul, Turkey


             În calitatea sa de judecător, a rezolvat dispute în interesul ambelor părți.Fiecare reprezenant la Poartă, fie reprezentant de Sta, comercial sau pentru afaceri personale era întâi prezentat Marelui Vizir care putea prelua control complet asupra afecerii sau care putea sa îl prezinte sultanului.Există un dezacord între câteva scrieri ale vremii referitor la abilitățile sale. Cei mai mulți îl numesc pe Ibrahim ”înțelept și foarte capabil”, dar a avut cel pușin un critic sever între venețieni care credea ca își folosește puterile arbitrar. Daniello di Ludovisi scria în 1534: ”Soliman a predat administrația Imperiului altor mâini. Sultanul, cu toate pașele sale și cu intreaga Curte conduce dezbateri fără importanță când nu este Ibrahim Pașa de față , în timp ce Ibrahim face totul fără Soliman sau oricare alt sfătuitor. Deci Statului îi lipsește un Consiliu bun, armatei îi lipsește conducători buni, iar afecțiunea lui Soliman pentru Ibrahim trebuie blamată și nu lăudată”.Și continuă : ”A mai existat un rău în armata turcă , rău cauzat intâi de neglijența sultanului (care, sincer să fiu, nu are o abilitate chiar atât de grandioasă cum ar cere Imperiul) , iar în al doilea rând din cauza acțiunilor lui Ibrahim Pașa care, utilizând aceleași mijloace pe care le-a folosit pentru a se ridica și a se menține în rang,a dat jos și chiar a ucis pe toți cei care i-au pus la îndoială abilitatea sa , lăsând astfel Statul fără oameni competenți pentru Consiliu sau căpetenii de armată.De ex, l-a decapitat pe Ferad Pașa, un căpitan viteaz. A fost cauza rebeliunii lui Ahmed Pașa care a fost decapitat la Cairo și el l-a făcut pe Piri Pașa să plece din funcție, un om în vârstă , consilier de mult timp. Mulți l-au acuzat de moartea lui Piri Pașa care a fost găsit otrăvit. A urmat Rustem, un tânar stăpân peste grajdurile Marelui Senior și care a devenit prieten cu Seniorul. Ibrahim a fost avertizat de această prietenie și , fiind in Alep, a decis sa îl trimită guvernator în Asia Minor, la mare distanță. Rustem l-a rugat pe Marele Senior sa nu îl lase să plece, iar acesta a răspuns : ”Când îl voi vedea pe Ibrahim îl voi întreba ce se poate face să fii din nou lângă mine”. Din acest motiv armata nu a mai avut căpitan mult timp, ramânând Ibrahim singur, iar cei ce aveau cunoștințe în domeniu și-au ascuns abilitățile de teamă și suspiciune. Armata era demoralizată și nemulțumită de situație. Cu siguranță Ibrahim a simțit asta (pentru că avea și părți bune, dar nu atât de bune incât să poată acoperi răul făcut), dar el se iubea pe sine mai mult decât își iubea stapânul și dorea să domine lumea singur”
Acest crticism îndreptat către Ibrahim Pașa a fost mai târziu repetat într-o formă mai generală de  Kogabey, care i-a prezentat sultanului Murad al IV-lea un memorial al decăderii Imperiului otoman. Primele două motive menționate sunt : 
1. Sultanul a încetat să mai prezideze consiliul Divanului el însuși 
2. Punerea favoritului său în  funcția de mare vizir, obicei început de Soliman I care l-a ridicat pe Ibrahim Pașa, favoritul său , de la palat în Divan.
Kogabey explică că acești viziri nu aveau o viziune a națiunii din interior. Ei erau orbiți de splendoarea poziției lor și refuzau să se consulte cu oamenii inteligenși care aveau cunoștințe despre afacerile guvernamentale, astfel ordinea statului a fost distrusă din neglijență.

Obiceiul de a nomina favoriții în poziții înalte era , desigur, un obicei prost, dar Ibrahim a fost un administrator mai capabil decât s-ar fi așteptat de la o persoană cu pregătirea lui și rămâne ca unul din cei mai mari viziri din istoria Imperiului Otoman.

Istoria politica a Turciei în sec al -XVI-lea a fost împletită cu cea a Europei, influența otomană asupra razboaielor și negocierilor prinților creștini fiind  marcantă. Atât de marcantă incât un studiu străin despre relațiile externe ale li Soliman I sunt aproape identice cu studiul Europei contemporane. Cei doi sultani ce au urmat lui Mohammed Cuceritorul nu au extins puterea otomană în Europa, Bayazid nereușind în încercările sale de a cuceri Europa și Selim și-a întors atenția de la Europa către est. Aceasta a cauzat o perioadă de tranziție și pregătire pentru domnia măreață a lui Soliman.
 



When Suleiman came to the throne, he found certain re- 
lations established with Ragusa and Venice, the two com- 
mercial cities of the Adriatic, whose large carrying trade 
made an entente cordiale with the Porte very desirable.Ragusa was the first foreign state to reach the new sultan 
with her congratulations on his accession, 1 and the sultan 
renewed with the Ragusan republic the commercial privi- 
leges it had enjoyed in Egypt. 

After Venice had been defeated by Turkey in the battle 
of Sapienza in 1499 and had been obliged to sue for peace, 
she had received the following answer from the then grand 
vizir : " You can tell the doge that he has done wedding 
the sea, it is our turn now." This boast became steadily 
more completely realized as Turkish conquest in the Medi- 
terranean continued, and Venice soon saw that her chance 
of freedom on the seas lay in keeping on good terms 
with the Turk, whom she could not conquer. In vain 
she sought for help against the Moslems; in vain she car- 
ried on a single-handed struggle against their encroach- 
ments, earning the title of " Bulwark of Christianity ". 
Had she not " learned to kiss the hand that she could not 
cut off," 3 she could not have continued to exist as even 
the second-rate power in the Levant to which she was re- 
duced after the Peace of Cambrai. Frequent missions were 
sent from Venice to the Porte, and a Venetian baillie was 
kept at the Porte. These baillies were very good statesmen, 
and they not only kept Venice on good terms with Turkey 
for thirty-three years, but they made an invaluable contri- 
bution to recorded history by sending frequent and detailed 
reports to the signories. 

Russia also sent an embassy to the Porte, after the con- 
quests of Belgrad and Rhodes had demonstrated the power 
of Turkey; and the Tsar, recognizing the value of an alli- 
ance with the Porte, made two attempts to form one, but without success. Suleiman saw no advantage in such an 
alliance, but he never assumed an unfriendly attitude to- 
wards Russia, at that time still an unimportant power. In 
a letter written later in his reign he recalls the amicable rela- 
tions that had existed between the Porte and Russia, and 
recommends his Ottoman merchants to buy furs and mer- 
chandise in Moscow. 1 

As Suleiman's conquests naturally threw him into anta- 
gonism with the House of Hapsburg, it is desirable to re- 
view briefly the political conditions in the Holy Roman 
Empire at this time. 

The accession of Charles of Spain to the Imperial throne 
took place in October of the same year as Suleiman's ac- 
cession, 1520. Handicapped in every possible way by the 
German princes, for whose safety and prosperity the em- 
peror assumed the entire responsibility without receiving in 
return any equivalent whatever, 2 Charles V presented a 
great contrast to Suleiman, whose slightest word was law 
throughout his extensive dominions. With the empire, 
Charles acquired the enmity of Francis I of France, his un- 
~successiul rival, and hereafter his constant foe. Another 
rival not outwardly so dangerous, but destined to be a great 
sourceofjmxiety an4 W-eqknfgg to flip fifflynre was Ferdin- 
and, the pmppror'5 brother., Concerning him, Charles' 
counsellor, de Chievres, is reported to have said to Charles, 8 
" Do not fear the king of France nor any other prince ex- 
cept your brother ". Ferdinand's ambition had been early 
recognized. His grandfather, Ferdinand of Aragon, had 
attempted to construct an Italian kingdom for him, but 
failed. Charles, after his election to the Empire, tried to 
satisfy Ferdinand's craving for power by conferring on 
him the old Austrian provinces, and further by marrying 
him to Anna, heiress of the kingdom of Hungary and 
Bohemia, whose child-king, Lewis, was weak physically and 
not destined for a long reign. This opened to Ferdinand a 
large sphere of activity in the 'southeast, and brought him 
into direct contact with the stcadiiy-^ncroaching SuTeTrrian ; 
a sphere that effectually absorbed his energies and made him but j^auj3ui^ 
Thus Charles V, in name the imperial ruler of Central 
Europe, was confronted with four rivals who desired to 
divide with him the supremacy; Francis I, a relentless foe; 
his brother Ferdinand, an ambitious claimant : the conquer- 
ing Suleiman; and the Protestant Revolt. The weakness 
and disunion of Christendom was the strength of Suleiman, 
and he was far too shrewd not to trade on it. -^ 

It had in fact been long since Europe had been sufficiently 
united to oppose with any vigor the oncoming Turks. The 
Popes of Rome had been the most persistent foes of Turkish 
advance in Europe, notably Calixtus III, who in 1453 tried 
in vain to save the West from Mohammed's conquering 
armies; Pius II, who having for his master-thought the 
freeing of Europe from Islam, preached a general crusade, 
and even attempted to convert Mohammed by letter; 
Paul II, who gave lavish aid to Scanderbeg and the armies 
in Hungary and Albania in their struggle against Turkish 
invasion; Alexander VI, who held Prince Jem, the mutin- 
ous brother of Sultan Bayezid, as hostage for the friendli- 
ness of the sultan whom he attacked after Jem's death ; and 
Julius II, who planned a crusade early in the sixteenth cen- 
tury, but failed to execute it. 1 All this time Turkish con- quest continued practically unhindered. By the close of the 
fifteenth century religious interests began to give way to 
political advantages, and the Turks were accepted as a per- 
manent political factor in Europe. Nevertheless, when 
Charles became a candidate for election to the headship of 
the Holy Roman Empire, he emphasized his fitness for the 
high office by alleging that his vast possessions, united to 
the Imperial dignity, would enable him to oppose the Turks 
successfully. 1 Butjthe^ sujdden ri$e^ of ^ heresv^and revolt 
rithin tl-if^Thnrrh ^"dpfl irt fnrrp the dread of Islam into 



the background, even in Jhe face of the loss of Belgrad and 
Rhodes., At least such was the case with Charles V and the 
German princes; it was of necessity otherwise with little 
King Louis, who saw with terror the preparations of the 
Turkish conquerors for war to the death with Hungary. 

As Suleiman's conquests naturally threw him into anta- 
gonism with Austria, equally naturally he had common in- 
terests with Francis I. Friendly relations between the Porte 
and France were not unprecedented, although strongly dis- 
approved by the more religious among the French. Com- 
mercial agreements had existed for some time between the 
two states. 2 The accession of Francis I, January I, 1515? 
marked an epo^rHTrtrie'''Easfern Question. Francis 7 Qri- 
ental policy began on the conventional lines; he made an 
a^e^e^w1rli"TJeo X to driye^the Turks from Europe but 
refuseTlol'u&sidize Hungary in the interests of this pur- 
pose. The pope called for a truce in Europe and a crusade 
against the common enemy, but the death of Maximilian 
and the outbreak of the Reformation put a complete stop to 
this plan. The only result was the extension of the circle 
of European politics to include Eastern affairs and the 
Ottoman Empire, and to bring the Eastern Question home 
to all the European powers. Those who had been furthest 
away were now drawn in ; France, Spain, and even England 
began to step within the circle of Eastern influence. 

The battle of Pavia marked a crisis in European affairs. 
The captivity of the French king, his falling into the hands 
of his bitterest foe, Charles of Hapsburg, destroyed any 
scruples that the French court had felt against seeking 
Turkish aid. The first French mission to Suleiman I did 
not reach the Porte, the ambassador being assassinated en 
route. 1 This first attempt was quickly followed by another. 
The Croat Frangipani brought two letters to the Sultan, one 
written by Francis from his Madrid prison, the other from 
his distracted mother, the queen-regent. Francis also sent 
a letter to Ibrahim Pasha, who later gave an account of 
this embassy to Cornelius Scepper and Hieronymus von 
Zara, envoys of Ferdinand. 2 otherwise would make terms which would leave Charles 
master of the world. This_exactly fitted-jnto the_plans of 
SuleimajL r _ydiQ.se_ European expeditions were natu?Hy dT~~ 
rectedagainst^the possessions of the house of Hapsburg^_so 

the demands of the French 



mission. Ibrahim later stated * that this embassy ~decicle~d 
the Sultan to prepare his army immediately for an expedi- 
tion into Hungary. The knowledge of this successful em- 
bassy was one of the reasons tlmt-ledCharles tosigTptKe 

- J -- - _, ,., ,,,--, i " Oi "^v 

Y Treaty of Madrid jjanuary j _j526. By the time of this 
treaty Francis promised to send five thousand cavalry and 
fifteen thousand infantry against his recent allies, the 
Turks, but of course he had no intention of keeping his 
jvord. 
Since the capture of Belgrad by the Turks in 1521, hos- 
tilities on the Hungarian frontier had never ceased, and the 
Turkish danger had been constantly before the Reichstag 
and in the mind of the Pope. In April, 1 526, Suleiman started 
with a large army for his first regular Hungarian campaign. 
The Hungarian nobles, continually at feud with one an- 
other, were utterly unprepared to resist him, and the treas- 
ury was exhausted. The first city to be taken was Peter- 
wardein, which was stormed by Ibrahim Pasha. Then fell 
Illok and Esek. But the decisive victory of the campaign 
was the ba^tle_jiJV[olTacz 1 _August 29, 1526. In this brief 
but bloody conflict little King .Lewis t'ell, and the country 
was laid open to the sultan. JThgkeys of Buda. the capital of 
Hungary, were handed over tojhunjand ^..he^ntered^the^city 
on Septemhej_isjL__In spite of the express prohibition of the 
sultan, his soldiers accustomed to regard war as an op- 
portunity for rapine, burned two quarters of the city, in- 
cluding the great church, while the akinji (scouts) burned 
neighboring villages and slaughtered the peasants. Other 
victories followed until at last the sultan, promising the 
Hungarians that John Zapolya should be their king, with- 
drew his army to Constantinople, carrying with riim an 
immense amount p;Lho,p|;y. 

The death at Mohacz of King Lewis without direct heirs 
left the thrones of Hungary and Bohemia vacant. The 
Archduke Ferdinand, as the husband of Lewis' sister, 
and recognized as Lewis' successor by official acts of his 
brother, the Emperor Charles, passed at the Diets of Worms 
and .Brussels on April 28. i*2i r and March 18. 1522. was 
the legal heir to the throne. Butthe sovereignty was 
claimed also fay John Zapolya, voivode of Transylvania, a 
vigorous fighter and an unscrupulous politician.__Both of 
these claimants had themselves been recognized rgary and crowned with the Iron Crown, 1 and both of them 
turned for substantial aid in support of their claims to 
Suleiman, regardless of possible loss of independence. 
Suleiman, as conqueror of the strongholds of Hungary, and 
as a court of appeal for the rivals, considered himself to 
have in his hand the disposition of the crown. He did 
not want it himself. He had expressly declared that he in- 
vaded Hungary to avenge insults, not to take the kingdom 
from Lewis ; but the death of the latter forced him to choose 
between the two rival claimants. His word had been pledged 
for the support of Zapolya. and hisjdislike of the Hapsburgs 
ftnH his ^p t qdshilL.fl}I_lllf French king inclined him to 
keep it.^ 

Ferdinand and Zapolya both hastened to send embassies 
to the Turks, Ferdinand taking the first step. He sent en- 
voys to Upper Bosnia and to Belgrad to ask the governors 
to refuse aid to Zapolya, offering three to six thousand 
ducats for their alliance. 2 One of the governors died before 
the embassy reached him, and from neither of them were 
there any results from this mission. 3 At the same time Fer- 
dinand attacked Zapolya, driving him from Ofen and back 
towards Siebenbergen. Zapolya in distress despatched his 
first mission to the Porte. His envoy, Hieronymous Laszky, 
was empowered to effect a defensive and offensive alliance 
with the sultan. The mission was successJulJideiman_ac-. 
cepting Zapolya's offer of devotion, aiid^Binrm'sing him the crown of Hungary and the protection of the Porte 
against his enemies. 

Although the mission from Zapolya was kept as secret 
as possible, it soon became known to Ferdinand, who dis- 
patched the embassy he had long planned, in the hope 
of counteracting Zapolya's move. One embassy failed to 
reach Constantinople, 1 and the first ambassadors from 
the archduke of Austria to reach the Porte were John 
Hobordonacz and Sigmund Weixelberger, in May, 1528. 
They demanded the Kingship of Hungary for their master 
Ferdinand, and the restoration to Hungary of all the places 
taken by Suleiman. The sultan refused both of these de- 
mands and in his turn offered to make peace on the payment 
of tribute. The embassy accomplished nothing, its sequel 
being the campaign in Hungary in 1529. Three days be- 
fore the final answer to Ferdinand, Suleiman had in full 
divan delivered to Ibrahim a commission making him 
serasker or general-in-chief of the expedition against the 
Hapsburgs. The Peace of Cambrai in 1529 left the Aus- 
trians free to fight the Turks. 

- In the meanwhile French diplomacy continued actively. 
Francis I was disturbed by the result of the invasion of 
Hungary which he had himself urged, for the kingdoms of 
Hungary and Bohemia seemed now to be falling into the 
hands of his enemies of Austria. More than ever he had 
need of the Ottoman alliance, and he determined on an 
alliance with Zapolya. He sent Rincon to the latter to form 
an offensive and defensive alliance, claiming as his reward 
the reversion of the kingdom of Hungary for his second 
son, Henry, should Zapolya die without heirs. 2 On the 2Oth 
of September, 1528, Sultan Suleiman renewed a former act called by old French historians " la treve marchande," * giv- 
ing commercial privileges to the Catalonian and French 
merchants in the Mediterranean, and placing all French fac- 
tories, consuls, and pilgrims, under the protection of the 
Sublime Porte. The French were thus able to reappear 
with confidence in the Levant, and were welcomed by the 
Christians in the East. The pilgrimages to Jerusalem re- 
commenced. Even Francis expressed a desire to go to the 
Holy Land and to visit en route "his dear patron and friend, 
Suleiman." 2 A question concerning the Holy Places in 
Palestine was also brought up by Francis at this time, which 
is of very great significance, as it marks the beginning of 
the train of developments that resulted in the conception of 
the protection of Turkey's Christian subjects by the Euro- 
pean Powers. Francis and Venice united in asking that a 
certain church in Jerusalem, long before converted into a 
mosque, be restored to the Christians. 3 Ibrahim replied 
that had the King of France demanded a province, the 
Turks would not have refused him, but in a matter of re- 
ligion they could not gratify his desire. Nevertheless the 
Sultan made the following general promise which was later 
used as a basis for further demand by the Catholics. He 
wrote to Francis : 4 " The Christians shall live peaceably 
under the wing of our protection ; they shall be allowed to repair their doors and windows; they shall preserve in all 
safety their oratories and establishments which they actually 
occupy, without any one being allowed to oppose or tor- 
ment them." 1 

On the loth day of May, 1529, Suleiman set out to settle 
matters by force with Charles V. Before the end of August 
the Turks were again encamped with a vast army on the 
fatal plain of Mohacz. Here John Zapolya met his over- 
lord and did him homage. Three days later the Turks ad- 
vanced to Buda, and took it from Ferdinand, crowning 
Zapolya a second time within the walls of the capital. By 
September 27, Suleiman was encamped before Vienna. 

On the 1 9th day of October, 1529, Ferdinand, in great 
distress, wrote to his brother the Emperor; after referring 
to the horrors that followed the siege of Vienna, he says: 
"I do not know what he (Suleiman) intends to do, 
whether to betake himself to his own country or to stay 
in Hungary and fortify it and the fortresses, with the in- 
tention of returning next spring to invade Christendom, 
which I firmly believe he will do. I therefore beg you 
Sire, to consider my great need and poverty, and that it 
may please you not to abandon me but to assist me with 
money." 2 

The invasion of Austria had convinced Charles that he 
must support Ferdinand against Turkey, and the royal 
brothers agreed on their Oriental policy, namely, peace at 
almost any price. To this end another embassy was fitted out and despatched to treat with Suleiman. On the I7th 
day of October, 1530, Nicholas Juritschitz and Joseph von 
Lamberg arrived in Constantinople. Their instructions 
were practically the same as those given Juritschitz the pre- 
vious year. 1 The mission was hopeless from the start, for 
the ambassadors could accept peace only on the condition of 
the evacuation of Hungary by the Turks, and to this the 
Sultan would not listen. 

Ferdinand however, who had just failed in a military at- 
tack on Zapolya and had accepted a truce, saw no hope but 
in another embassy to the Porte. Therefore he sent Graf 
Leonhard von Nogarola and Joseph von Lamberg, who were 
to attempt to buy peace by the payment of annual pensions 
to Suleiman and Ibrahim. The sultan, who had already left 
Constantinople at the head of a great army for his fifth 
Hungarian campaign, was intercepted at his camp near Bel- 
grad by the Austrian envoys. The only result of this em- 
bassy was a letter to Ferdinand from Suleiman saying that 
the latter was starting for Ofen, where he would treat with 
Ferdinand in person, a threat which he followed up im- 
mediately. 

By April, 1531, Suleiman was ready to avenge his failure 
before Vienna. At Belgrad he was met by the French 
ambassador Rincon. FYance was__npw anxious to prevent 
the Sultan'^je^edition against Austria, not in the interests 
ofthe Hapsburgs but against Them, for ;he ^yas .afraid tHat 
the_ Turkish danger would unite Catholic and Protestant Ger- 
many against thg, common foe of Christianity. Suleiman 
received Rincon hospitably but assured him he had come too 
late, for while on account of his friendship with the King of 
France he would like to oblige the latter, he could not give up the expedition without giving the world occasion to think 
that he was afraid of the " King of Spain ", as he always 
called Charles V. 1 

The Ottoman army entered Hungary. Fourteen for- 
tresses sent the Sultan their keys as he approached. 2 But 
the forces did not advance to Vienna as their enemies ex- 
pected, but turned into Styria and besieged the little town 
of Guns. For three weeks seven hundred brave defenders 
held the little fort against the might of Turkish arms, and 
finally made a highly honorable capitulation. After a 
general devastation of the country and much looting, the 
great army of Suleiman returned to Constantinople. Su- 
leiman was incited to this course by the active preparations 
which were being made by Charles and Ferdinand to re- 
ceive him at Vienna, and by the naval successes in the Medi- 
terranean of Andrea Doria, admiral of the Italian fleet. 
Thus what promised to be a great duel between the two 
" Masters of the World " was allowed by both of them to 
degenerate into a plundering expedition. 

Affairs in Persia were in great need of Suleiman's pres- 
ence, and the capture of Koron and Patras by Doria made 
the Sultan more ready to listen to overtures of peace. 
Charles and Ferdinand took advantage of this fact to send 
Hieronymus von Zara and Cornelius Duplicius Schepper to 
the Porte in 1533. The ambassadors, after weeks of pa- 
tience and adroitness succeeded in winning from the Sultan 
a treaty of peace, to last as long as Ferdinand should re- 
main peaceful. Ferdinand was to retain the forts he had 
taken in Hungary and Zapolya to keep the others; the 
Emperor Charles might make peace by sending his own 
embassy to the Porte. As soon as Ferdinand received the news of this humiliating success, he sent word all over the 
kingdom, to Krain, Croatia, Dalmatia and Slavonia that 
any violation of the truce would be severely punished ; " denn 
daran . . mug der Turghisch Kaeser erkhennen dass wir den 
Frieden angenommen derselben zu halten gaentzlich ent- 
schlossen und so dawider gehandelt wurf, dass mit ernst zu 
shafen willen haben." * Such were the humiliating terms 
of the first peace concluded by the House of Austria with 
the Porte (1533)- 

Shortly after the embassy of von Zara and Schepper, 
Suleiman left Europe to wage war against the Persians. As 
usual when planning a campaign in one direction, he made 
careful arrangements to keep matters quiet on other fron- 
tiers. HP treated in secret with Francis I. agreeing to 
despatch Barbarossa with a fleet to ravage the_coasts_jof__the 
Empire; this waslf^ejrtjs^ 

the advantag was all in favor of France. Then, fearing lest 
the rivals for the Hungarian tTirone^should come to an 
agreement in his absence, amTllms" menace his suzerainty, 
Suleiman delegated Luigi GntIinbo^etejimne~Jthe frontiers 

,,..5?...,v M .-^ ""' "W7. "-- .1 -__ 

between the possessions of the twojcings. This was a clever 
move, for it prolonged the intrigues between the royal com- 
petitors until the return of the sultan. The successes of Bar- 
barossa, the victories and defeats of Charles V on the Medi- 
terranean, and the continuation of French diplomacy are 
outside the limits of our subject, which ends with the death 
of Ibrahim Pasha in 1535. Gevay preserves several letters 
written by Ferdinand to Ibrahim in 1535-6, in the interest of 
peace in Hungary, the last being dated March 14, 1536, a 
year after Ibrahim's death. The last international act in 
which Ibrahim Pasha had a part was the celebrated treaty 
of commerce made with France in February, 1535- 
Francis I had received a Turkish mission, not from the 
haughty Sultan, but from his admiral Barbarossa, 1 and in 
return the king sent a clever diplomat named La Forest, to 
thank Barbarossa for his kind offers of aid, and then to 
seek the sultan in Persia and conclude a definite treaty with 
him. 2 Suleiman received La Forest in his military camp, 
keeping him till his own return to Turkey in 1535. 

The treaty is dated February, 1535; it forms the basis of 
the economic, religious, and political protectorate of France 
in the Levant. The French might carry on commerce 
in the Levant by paying the same dues as did the subjects 
of the Sultan, and the Turks could do the same in France. 
The French were to be judged by their consul at Alexandria 
or by their ambassador at Constantinople. This treaty 
ended the commercial predominance of Venice in the Medi- 
terranean. After this, all Christians except the Venetians 
were forced to put themselves under the protection of the 
French flag, which alone guaranteed inviolability. 3 This 
commercial freedom and political influence gained by 
France involved a sort of economic protection and was 
supplemented by a religious protectorate over the Catholics 
in the Levant and the Holy Places. 

After this sketch of the beginnings of diplomatic rela- 
tions between the Porte and the two rival powers of Europe, 
the House of Hapsburg and the House of Valois, we are 
ready to consider the significance of these relations and to share of Ibrahim Pasha in Turkish diplomacy, and his 
characteristics as a diplomat. 

Diplomatic relations between the Porte and Europe, rela- 
tions other than those of conqueror and conquered, relations 
reciprocal and more or less friendly, began in the reign of 
Suleiman I, and the first French embassy to the Porte in 
1526 already described was the beginning of a complete 
change in the European attitude towards Turkey. Before 
this time, the religious differences between Moslem and 
Christian had effectually absorbed attention, but now poli- 
tical interests began to push aside religious concern. The 
masses of the people in Europe still feared a Moslem in- 
vasion of the North, but this was no longer a real danger. 
A general rising of Christians, such as a crusade, was no 
longer necessary to hold back the Turk; the regular means 
and the ordinary efforts of a few states combined sufficed, as 
was proved by the successful resistance of Guns and Vienna. 
It was decreed that the Turk was not to pass Vienna. 
Francis might therefore seek the friendship of the Otto- 
man without betraying the cause of Christianity. There 
were, it is true, plenty of Christians who cried out against 
the impious alliance of the Crescent and the Lily, 1 but the 
outcry was largely political and as we have seen soon even 
the Austrians were seeking terms of peace with the Turks. 
When Suleiman came to the throne, he attended closely 
to the business of government, but by 1526 he was leaving 
practically the whole responsibility on the shoulders of his 
grand vizir Ibrahim. Ambassadors to the Porte had their 
first audience always with Ibrahim, after which they some- 
times had audiences with the other vizirs. Generally a very 
formal ceremony of hand-kissing was permitted by the 
Sultan, after which Ibrahim concluded the business. At 
some audiences with the grand vizir, Suleiman would be 
present, concealed behind a little window, 1 but oftener he 
was not present at all. 

In his early diplomatic work, Ibrahim, feeling himself 
unprepared, turned to Luigi Gritti, natural son by a Greek 
mother of Andreas Gritti, who had been ambassador and 
at one time doge of Venice. Ibrahim was very well 
served by Luigi Gritti, who was intelligent as well as ex- 
perienced, especially in Christian dealings, clever, able, and 
tactful. 2 Zapolya's ambassador Laszky, knowing this, per- 
suaded Gritti to take up his affairs, hoping through him to 
win Ibrahim, and through Ibrahim, Suleiman. The event 
justified him. 8 Ibrahim frankly acknowledged Gritti's in- 
fluence, saying to Laszky : " Without the Doge Gritti and 
his son we should have destroyed the power of Ferdinand 
and of thy master (Zapolya) , for the conflict of two enemies 
who ruin each other is always favorable to the third who 
survives." We may get an idea of the manner of conducting em- 
bassies at the Porte, as well as the functions and character- 
istics of Ibrahim as diplomat as such by following the re- 
port of Hobordanacz to Ferdinand. Hobordanacz sent an 
official and detailed report of the embassy to his master, 
written in Latin, which is preserved in Gevay's Urkunde 
und Actcnstuecke? 

The two ambassadors Hobordanacz and Weixelberger 
were received with splendor on their entrance into Constan- 
tinople by a guard of four hundred knights, and were im- 
mediately conducted to the grand vizir. This ceremonious 
reception greatly encouraged the hopes of Hobordanacz. 2 
After greetings to Ibrahim, " Supremum Nomine ", the 
Hungarians offered him presents and then retired to quarters 
assigned them. On the third day forty horsemen escorted 
the royal nuncios to the Imperial palace. Hobordanacz 
was greatly impressed with the splendid array of janissaries 
and guards in gorgeous costumes. They were received by 
the three vizirs, Ibrahim, Cassim, and Ayas Pasha, while 
from his little window his Majesty watched the audience, 
himself unseen. 

Amidst profound silence, Ibrahim Pasha addressed the 
first nuncio, asking him politely whether they were treated 
well in their quarters, to which Hobordanacz answered that 
they had everything in ^ abundance, as was fitting in the 
palace of so great an emperor. Ibrahim then began to in- 
terrogate them concerning the journey and their king, ex- 
plaining that he was not asking about the king of Hungary, 
for Lewis of Hungary had been killed in battle, but was 
inquiring about the king of Bohemia and Germany. The 
Hungarian nuncios took the opportunity to boast of the 
greatness of Ferdinand, provoking a smile from Ibrahim. 
Hobordanacz said they had come to admire and to con- 
gratulate the emperor of the Turks that God had made him 
a nearer neighbor to Ferdinand than previously. He said 
that the Emperor Maximilian had given Hungary to Fer- 
dinand, whereupon Ibrahim broke in : " By what right, when 
Sultan Suleiman has subjugated Hungary?" He asked 
them if they did not know that the Sultan had been to Buda. 
The Hungarians responded rudely that there were signs 
enough by which they could know of Suleiman's visit, as the 
country lay waste. Ibrahim went on : " The fortress of 
Buda, how does it stand ?" " Whole and undamaged " they 
replied. When he asked why, they suggested that it was 
because it was the king's castle. Ibrahim denied this and 
said it was because the sultan had saved the citadel for him- 
self, and intended to keep it with divine aid. Ibrahim here 
explained that Suleiman and he had not wished so much 
harm done in Hungary, and had ordered the soldiers not 
to burn Buda and Pesth, but could not hold them back from 
devastating. This was naturally a sore subject with the 
Hungarians who after expressions of admiration for the 
great obedience they saw in Turkey, even when the sultan 
was not present, asked pertinently why then he could not 
,have saved Buda and Pesth. This seems to have been too 
much for Ibrahim who remarked "Let us omit these things." 
Turning therefore to a more congenial subject, he uttered 
a Turkish dictum, " Wherever the hoof of the sultan's horse 
has trod, there the land belongs to him." Hobordanacz 
replied somewhat sarcastically that they knew such was the 
sultan's idea, but that even Alexander the Great had not 
been able to carry out all his ideas. Cutting through all 
these generalities, Ibrahim said sharply, "Then you say that 
Buda does not belong to Suleiman!" Hobordanacz replied 
stoutly, " I can say no more than that my king holds Buda." 
Said Ibrahim, " Why has he then sent you to ask for peace 
and friendship if he holds Buda, which the sultan has con- 
quered ?" . The nuncio told a long story of Zapolyta's usur- 
pation of the throne, and of Ferdinand's merits to which 
Ibrahim sarcastically remarked, " You have talked of the 
many virtues of your lord! Very noble if they be true!" 
He then asked Hobordanacz if he were a relative of Fer- 
dinand's and how long he had served the Archduke. The 
nuncio replied that he had served him since the latter be- 
came king of Hungary. " Then," said the pasha triumph- 
antly, " if you have served him so short a time, how do you 
know he is so wise and virtuous and powerful ?" A curious 
contest of wits followed with no practical object. quired as to Ferdinand's wealth. Hobordanacz claimed 
endless treasure for his master. Ibrahim then asked " What 
have you to say about the power of your master?" Hobor- 
danacz claimed many powerful friends and neighbors, the 
greatest being his brother Charles. Ibrahim inflicted one 
of his battle-axe strokes ; " We know that these so-called 
friends and neighbors are his enemies." The Hungarian 
replied sententionsly, " Unhappy is the king without rivals, 
whom all favcr." Ibrahim at length stopped the discussion 
of Ferdinand's merits by saying, " If this be so, it is well." 
Then he asked whether they came in peace or in war, to 
which Hobordanacz replied that Ferdinand wished friend- 
ship from all his neighbors and enmity from none. 

After this sprightly introduction, Ibrahim led the nuncios 
in a brilliant procession to the presence of the sultan. Here 
the janissaries received gifts for the sultan from the ser- 
vants of the ambassadors, and showed them to all in turn; 
in the next room seven eunuchs took the gifts and spread 
them out on tables. The three pashas first went to salute 
Suleiman, leaving the nuncios before the door. Ibrahim 
Pasha and Cassim Pasha then, holding them by their two 
arms, led each of the nuncios in turn to salute the sultan, 
who sat with his hands on his knees and looked them over. 
When they had saluted him, they returned to their place 
by the door where stood the interpreter. Hobordanacz 
was greatly annoyed because the interpreter, familiar with 
the flowery and courtly Oriental speech, embellished the 
somewhat curt address of the Hungarian, but Ibrahim told 
the interpreter to repeat exactly what the envoy said. After 
this he asked Hobordanacz to state his business. After this 
statement of Ferdinand's wishes, Suleiman called Ibrahim 
to him and whispered in his ear. Ibrahim then resumed 
negotiations while Suleiman looked on. 

Taking up his grievance against Ferdinand once again, 
Ibrahim inquired how the latter, in addressing the Sultan, 
dared declare himself so powerful when other princes were 
content to commend themselves to Suleiman's protection 
and to offer him their services. To Hobordanacz' ques- 
tion who these princes were, Ibrahim named the rulers of 
France, Poland, and Transylvania, the Pope and the Doge 
of Venice, and added that these princes (except the voivode 
of Transylvania) were the greatest in Europe. The Austrian 
nuncios seemed to be impressed and indeed the statement 
was a sufficiently startling one and was moreover borne out 
by the facts. After that Hobordanacz spoke with greater 
meekness, expressing his master's desire for the friendship 
of the sultan, if the latter were willing to grant it. " If 
he is not willing," said Ibrahim sharply, "what then?" 
Hobordanacz, recovering his boldness, said haughtily, "Our 
master forces no man's friendship." Ibrahim then dis- 
missed them with the parting fling that the sultan was oc- 
cupied with much more important business. They never 
saw the sultan again. Ibrahim informed them that his 
master was concerned with personal affairs, and that he 
himself would conduct the whole business. This illus- 
trates the respective shares of Suleiman and Ibrahim in 
the business of the state. Doubtless the sultan had a de- 
finite policy of friendship to Zapolya and antagonism to 
Ferdinand, but it appears certain that he allowed Ibrahim 
Pasha to control entirely the details of diplomacy. 

In later audiences with the grand vizir, Hoboraanacz ex- 
pressed the hope that Ferdinand and Charles V and Sultan 
Suleiman might become good friends and neighbors. Ibra- 
him inquired scornfully how such a friendship could come 
about! Hobordanacz declared that it was his mission to 
offer friendship, and it seemed to him that Ibrahim's in- 
fluence should be able to bring about advantages for both 
sides. Ibrahim again urged him to indicate the method of procedure, saying, " Your king has seized upon our king- 
dom, and yet he asks for friendship; how can that be?" 
The nuncio said he knew all things at the Porte were done 
by Ibrahim's will and authority; he believed that he could 
serve their cause. Ibrahim then proposed peace on condi- 
tion that Ferdinand should abandon Hungary. Hobor- 
danacz on the other hand asked for a definite truce for a term 
of years and requested the restitution to Ferdinand of those 
portions of Hungary taken by Suleiman, giving a list of 
twenty-seven fortresses. This aroused Ibrahim's bitter 
wrath. " It is strange " said he " that your master does 
not ask for Constantinople." He tried to make the ambas- 
sadors acknowledge that Ferdinand would attempt to take 
these forts by force if they were not conceded to him. 
" With what hope does he ask for these forts," he further 
inquired, " when he knows that the sultan took them with 
great labor and much bloodshed?" 

The question of compensation for these forts being opened, 
Ibrahim exclaimed indignantly that the sultan was not so 
poor that he would sell what his arms had won. Drama- 
tically opening a window he said " Do you see those Seven 
Towers! they are rilled with gold and treasure." 1 He 
then turned to the question of skill in war, and after prais- 
ing the prowess of the Germans, he said, " You know the 
arms of the Turks, how sharp they are, and how far they 
have penetrated, for you have fled before them many times ". 
Hobordanacz gave a qualified assent, but praised his master's 
warlike skill. Ibrahim finally broke in, " Then your master 
wishes to keep those forts?" Hobordanacz suggested a 
middle course, but the grand vizir said decisively : " There 
is no other way but for your king to abandon Buda and 
Hungary and then we will treat with him about Germany ". 
Upon Hobordanacz' refusal to consider such terms, Ibrahim 
stated, " I conquered Lewis and Hungary, and now I will 
build the bridges of the Sultan, and prepare a way for his 
Majesty into Germany ". He closed the interview by ac- 
cusing Ferdinand and Charles of not keeping faith and said 
he would give the nuncios a final reply in three or four days. 
The third audience was held in the palace, with Ibrahim 
presiding, and Suleiman at his window, and was conducted 
on similar lines to the other audiences. Ibrahim informed 
the Hungarians that their master had just been defeated by 
Zapolya with an army of thirty-six thousand men, which 
statement Hobordanacz took the liberty of doubting, saying 
that if Zapolya added all the cocks and hens in Transylvania 
to his army, he could not make up the number to thirty-six 
thousand. The nuncios and the grand vizir could not 
agree on terms of alliance; to the Austrian demands, Ibra- 
him impatiently exclaimed : " The Emperor Charles and 
your master, what do they want more? to rule the whole 
earth? Do they count themselves no less than the gods? " 
Naturally nothing was accomplished by such recrimination, 
and finally Suleiman ended the audience, dismissing the am- 
bassadors with the threat : " Your master has not yet felt our 
friendship and neighborliness, but he shall soon feel it. 
You can tell your master frankly that I myself with all 
my forces will come to him to give Hungary in our per- 
son the fortresses he demands. Inform him that he must 
be ready to treat me well." So ended the mission of Ferdinand for peace. There had 
been no possibility of success from the beginning. Sulei- 
man and Ibrahim were not to be won to friendship for 
Ferdinand, and had they been, the rude, independent Hobor- 
danacz was not the man to gain Oriental favor. One feels 
that Ibrahim enjoyed the opportunity to sharpen his claws 
on an enemy, and to show Europeans his own power and 
that of his master. The envoys must have been very un- 
comfortable, and their discomforts were not yet at an end, 
for a Venetian enemy of Ferdinand's told Ibrahim that they 
were not ambassadors but spies, and urged their detention 
at the Porte. For five months they were kept in close con- 
finement, after which a long journey lay between them and 
the anxious Archduke who had hoped so much from the 
embassy. 

This treatment of royal ambassadors as though they were 
spies was not uncommon at the Porte. The King of Poland 
had been forced to complain of the rough handling of his 
envoys by Sultan Bayazid (Suleiman's grandfather), saying 
they were not only detained for months before they were 
given audience, but were thrown into prison, and instead of 
being lodged like the envoys of a king, who would naturally 
feel that it accorded with his honor to send only the sons of 
the noblest families to represent him, were treated as crimi- 
nals, and that promises made to such envoys were often 
broken. 1 Busbequius, himself an ambassador, who was de- 
tained for months and sharply watched, recounted another 
instance, that of Malvezzi, whom the Sultan held responsible 
for the broken faith of his master Ferdinand, and threw 
into prison when Ferdinand took Transylvania in I55I. 2 It 
was a Turkish maxim that ambassadors were responsible for the word given by their masters, and that in their capacity 
as hostages they must expiate its violation ; moreover power 
was often conceived to reside in an ambassador, who 
therefore was kept in durance in the hope that he could be 
brought to terms. Such treatment, however naive and 
unjust, is nevertheless an improvement on the reception by 
Hungary of the ambassador sent to announce the accession 
of Suleiman, whose nose and ears were slit. Further il- 
lustrations of the way ambassadors were liable to be treated 
in Europe were the assassination of Rincon, envoy of 
France, connived at by Charles V, and the murder of Mar- 
tinez, a Spanish ambassador to the Porte, instigated by 
Ferdinand. 

Ibrahim's usual way of opening an audience was to brow- 
beat the ambassador, and he indulged in frequent sarcasm 
and scornful laughter. To the envoys of Ferdinand in 
1532 he railed at Ferdinand and " his tricks " and gibed at 
his faithlessness. " How is a man a king " he said " unless 
he keeps his word ?" * To Larnberg and Juritschitz ( 1 530) 2 
he spoke of the quarrels among Christian rulers, twitting 
his auditors with Charles's treatment of the Pope and of 
Francis I, declaring that the Turks would never do " so in- 
human a thing," and following this by a long talk " full of 
scorn and irony." 3 

Ibrahim was enormously inquisitive, seeming to look upon 
a foreign embassy as an opportunity for gaining all sorts of 
general information. Sometimes he asked about such prac- 
tical matters as the fortification of certain forts; at other 
times he asked such trivial questions as how old the rulers were, and how they pronounced their names. He 
once remarked that a man who did not try to learn all 
things is an incompetent man. Several times he boasted 
that in Turkey they knew all that was taking place in 
Europe. 

His manner, as we have seen, was usually sharp and rude, 
but he could be elaborately courteous when he wished to 
please, as when he received an embassy from " our good 
friend" Francis I, and the Hungarian embassy of 1534. 
He was invariably boastful; during the earlier years he 
bragged of the sultan, his power and treasure; in the later 
embassies he boasted of himself. 

One of the most important documents about Ibrahim that 
we possess is the account of the peace embassy sent by Fer- 
dinand in 1533, the report being written by Hieronymus 
von Zara in Latin in September, 1533. This shows Ibrahim 
in a sharper light than we have had elsewhere, and brings 
out some traits in his character that have been growing 
steadily since his rise to such great power: his ambition 
and his towering pride. 1 

Ibrahim, splendidly clad, received the ambassadors for 
their first audience, without rising. He accepted the rich 
jewels they offered him, and appointed a later day for the 
business of the treaty. On the appointed day the envoys 
were permitted to kiss the garments of the grand vizir, and 
they saluted him as brother of their sovereigns, Ferdinand 
and Queen Marie of Hungary. Ibrahim had never acknowl- 
edged the sovereignty of Ferdinand, and had always spoken 
of him without any kingly title, to the amaze of the am- 
bassadors. 2 In this interview and throughout the whole conference Ibrahim spoke of Ferdinand as his brother, and 
as son to Suleiman. This was not mere personal vanity; 
under the pretext of the community of good which should 
exist between father and son he cloaked the Sultan's usur- 
pation of Hungary, and the fraternity of Ferdinand and 
Ibrahim served to disguise the humiliation of the former, 
who was placed in the same rank as a vizir. 1 But in the 
long speech that Ibrahim Pasha made to the ambassadors, 
he revealed his personal pride. We quote from the speech : 
" It is I who govern this vast empire. What I do is done ; 
I have all the power, all offices, all the rule. What I wish 
to give is given and cannot be taken away; what I do not 
give is not confirmed by any one. If ever the great Sultan 
wishes to give, or has given anything, if I do not please it 
is not carried out. All is in my hands, peace, war, treasure. 
I do not say these things for no reason, but to give you 
courage to speak freely." 2 

When the letters of Emperor Charles were shown him, 
he examined the seals, remarking as he did so : " My master 
has two seals, of which one remains in his hands and the 
other is confided to me, for he wishes no difference between 
him and me; and if he has garments made for himself, he orders the same for me; he refuses to let me expend any- 
thing in building; this hall was built by him." 

Ibrahim seems to have lost his head during this, his last 
embassy, and to have uttered things that were not safe 
for any subject of an Oriental despot, however doting, to 
utter. Whether he spoke out of the sheer madness that the 
gods send upon those whom they would destroy, or whether 
he seriously aspired to assume literally and explicitly the 
power he held actually is impossible to say. Even as grand 
vizir of Turkey he seems never to have forgotten that he was 
a Greek. For years he ignored it, and behaved like a Turk 
and a loyal Moslem, but as he came to feel more secure, in 
his high position, he became more careless, and spoke to 
these Christian ambassadors of the pride and generosity 
with which the Greeks are rilled. It is a question whether 
any Greek, from the fall of Byzantium to our time, has not 
in his inmost heart felt his race superior to his Moslem 
conquerors, and the fitting ruler of the Eastern Empire. To 
that feeling are due some of the knottiest complexities in the 
Young Turk situation of 1911. Naturally this attitude has 
always been profoundly resented by the Turks; therefore 
Ibrahim was seriously jeopardizing his standing with the 
Ottoman Sultan when he remembered that he was both 
Greek and Christian by birth. 

There were plenty at the court to take immediate advant- 
age of any such slip. The courtiers had already been scan- 
dalized at the freedom the Pasha took with the Sultan, and 
thought that he had bewitched Suleiman. 1 In the same 
interview he further expresses his relations to his imperial 
master in a parable : The fiercest of animals, the lion, must be conquered not by 
force, but by cleverness ; by the food which his master gives it 
and by the influence of habit. Its guardian should carry a 
stick to intimidate it, and should be the only one to feed it. The 
lion is the prince. The Emperor Charles is a lion. I, Ibra- 
him Pasha, control my master, the Sultan of the Turks, with 
the stick of truth and justice. Charles' ambassador should 
also control him in the same way. 

From this he went on to expatiate on his own power : 

The mighty Sultan of the Turks has given to me, Ibra- 
him, all power and authority. It is I alone who do every- 
thing. I am above all the pashas. I can elevate a groom to 
a pasha. I give kingdoms and provinces to whom I will, with- 
out inquiry even from my master. If he orders a thing and 
I disapprove, it is not executed ; but if I order a thing and he 
disapproves, it is done nevertheless. To make war or con- 
clude peace is in my hands, and I can distribute all treasure. 
My master's kingdoms, lands, treasure, are confided to me. 

He also boasted of his past accomplishments, speaking 
of himself as having conquered Hungary, received ambassa- 
dors, and made peace. If Suleiman knew of these vaunt- 
ings, he made no sign of resentment, but continued to re- 
pose the same confidence in Ibrahim as hitherto, but the 
courtiers held them in their hearts to use when the time 
should come. 

Ibrahim's importance and influence are taken for granted 
by foreign rulers and envoys. In all his instructions to his 
ambassadors Ferdinand tells them to see Ibrahim first, and 
the queen regent of France wrote to him, when she wrote to 
the sultan. The collections of Gevay and Charriere contain 
a number of letters from Ferdinand and Francis to Ibrahim. 
The Venetian baillies transacted all their business with 
Ibrahim and sent many reports to the Signoria of his power in the state and his influence over the sultan. The envoys 
brought him valuable presents which he did not hesitate to 
accept. 1 He loved to receive jewels and there was a fam- 
ous ruby once on the finger of Francis I which was sent 
by the first French envoy to the Porte, (the envoy who was 
killed in Bosnia) and which somehow came into Ibrahim's 
possession when the Pasha of Bosnia was called to Con- 
stantinople to account for the murder. 2 

But although Ibrahim took presents, and even resented it 
if they were not offered him, he refused bribes again and 
again. Ferdinand empowered his envoys in three missions 
to offer an annual pension to Suleiman (a tribute under a 
name less offensive to Ferdinand) and at the same time an 
annual pension to the grand vizir. When Juritschitz and 
Lamberg offered Ibrahim five to six thousand Hungarian 
ducats s annually for his aid in bringing about peace, he re- 
jected it so indignantly that they apologized and withdrew 
their offer. He said that the previous ambassadors Hobor- 
danacz and Weixelberger had offered him one hundred thousand florins to buy his protection, but that he said then 
and would now repeat that no sort of present could make 
him desert the interests of his master, and that he would 
prefer to aid in the conquest of the whole world than advise 
the Sultan to restore conquered territory. 1 

The passage just quoted would seem sufficient to dis- 
prove the assertion made by contemporary European his- 
torians that Ibrahim Pasha had lifted the siege of Vienna 
because he had been bought by the gold of the ambassadors. 
Suleiman gave him everything that he could have asked and 
much more than lay in the power of any European monarch 
to bestow. Ibrahim acquired vast wealth, but there is no 
evidence that his loyalty to Suleiman could be purchased, 
and while the Turkish historians speak often of the avarice 
of his successor Rustem Pasha, they never ascribe that 
quality to Ibrahim. If he had a price, it was too high for 
Ferdinand to pay. 

It is apparent from what has been said that Ibrahim's 
diplomatic methods were not subtle; they had no need to 
be. As the diplomacy of the Porte was usually either the 
introduction to, or the conclusion of a military campaign, 
small wonder that it usually attained its object. As the 
favor of the Porte was eagerly sought by France, Venice, 
Poland, Russia, Hungary and Austria, it required no 
] finesse of diplomatic handling to deal with their ambassa-dors. Ibrahim, holding all the trumps, needed no great" 
skill to play his cards well. He might be as rude and boast- 
ful as he would, and still the ambassadors would beg for 
his influence in making peace. Both Suleiman and Ibrahim 
treated Charles V and Ferdinand with great haughtiness, 
nevertheless pursuing an entirely successful policy; France, 
on the other hand, playing a subtle game, won consider- 
able from the Porte. It would seem that the test of Turk- 
ish diplomacy was not its method but its general plan and 
large lines. The question then before us is, what were the 
objects and accomplishments of Turkish diplomacy between 
1525 and 1540. 

Suleiman had two objects, first to extend his conquering^ 1 
power further into Europe, and second to assist Francis I 
against the House of Hapsburg. In these two objects he 
was successful. His empire was greatly extended during his 
reign, both in territory and in influence, while the power of 
the rival House of Hapsburg was steadily diminished and 
limited. But that which makes of this period an epoch in 
European political history is not the territorial aggrandize- 
ment of Turkey, nor the recognition of its power by 
Europe, but the first entrance of Turkey into the European 
concert, if we may anticipate a later term, and the, change 
from the consideration of the Turks asrneflelyjinbelievers 
anTf iffi8 Of Christianity to^regardmg them as political 
allies or foes, and as possible factors in ._lfre'Jiur.opean ques- 
tion.^ At the close of the reign~o~Fl5eTim the Grim, Turkey, 
although it was a conquering nation, was still an excres- 
cence in Europe. But the time had come when it must enter 
into the affairs of the Northern nations, and for that time 
Suleiman, unusually tolerant towards the West, with a great 
idea of the destiny of Turkey, and aided by his Christian 
grand vizir, was ready, and by the end of his reign he had 
made himself felt in every court on the continent, and had 
f"fo be reckoned with in every European cabinet. But as a 
/ natural corollary to this fact, Turkey was never, after this 
time, wholly free from European influence. The fine wedge 
of French intervention was introduced by La Forest in the 
treaty of 1535, and conservative Turks of today look on 
Suleiman's " capitulations " as the beginning of endless 
troubles for Turkey, while the French still rejoice over the 
triumphs of astute and far-sighted Francis I. " Suleiman en 
sortant de son farouche isolement," says Zeller, " Francois 
I 6 *" en bravant les preventions de ses contemporaries, ac- 
complirent une veritable revolution dans la politique de 
I 1'Europe." * For four centuries France remained the most 
1 weighty foreign influence at the Porte. A fuller signi- 
\ ficance lay in what Lord Stratford de Redcliffe called the 
V^' extra-koranic " character of the concessions made in this 
reign, the introduction of extra-koranic legislation in both 
foreign and internal affairs, by the side of the maxims and 
rules of the Sheri or Holy Law. Turkey began to discover 
the inadequacy of Koran legislation for a modern state. 2 

How much did Ibrahim Pasha influence Suleiman in this 
policy? He undoubtedly had the details in his own hands, 
but did he inspire the plan ? Probably not. Suleiman knew 
pretty clearly what he wanted, and he pursued the same 
policy with the same success after the death of Ibrahim. 
His contemporaries ascribed to Ibrahim the brain and the 
force of Turkish diplomacy, and later historians have given 
to him the exclusive credit of this political evolution. But 
Zeller's view 8 that too much importance may be given to 
the role of Ibrahim Pasha seems better substantiated. 
Zeller, nevertheless, in his introduction to La DiplomaticFrangaise, accords to Ibrahim just that credit that peculiarly 
belongs to him, if we have rightly understood the work of 
the grand vizir, when he says : " Suleiman was not less en- 
lightened than Francis; he had, as well as the latter, the 
knowledge of his own interests, and like him he was par- 
tially enfranchised from the prejudices of his nation. . . . 
At the same time we cannot doubt but that the grand vizir, 
whose ability and enlightenment are attested by all the 
ambassadors, contributed to open the mind of his master 
to the ideas outside his realm, to initiate him into a European 
Policy, to make him see the menace of the increasing power 
of Charles V, and the interest which he had to support 
France ". In the unusual liberality of thought and freedom 
from prejudice that Suleiman showed in his relation to 
Europe, we may see the influence of his intelligent favorite. 

Thus the two together, Suleiman and Ibrahim, or Ibra- 
him and Suleiman, as Ferdinand often spoke of them, started 
the Ottoman Empire from the lonely path of independence 
and semibarbarism to the labyrinthine and noisy streets of 
European politics. 

No comments:

Post a Comment