Islamul

Islamul este supunerea și credința totală și necondiționată în Allah (Dumnezeu)

Ce cred musulmanii despre Allah?

1. El este unicul și necontestatul Dumnezeu
2. Nimic nu este ca El. El este Creatorul și nu este creat, sau o parte din creația Sa.
3. El este Atotputernicul și Judecatorul.
4. Nu mai există altă entitate în întreg Universul asemănător Lui și creației Sale.
5. El este Primul, Ultimul și Cel care va dăinui; El a fost când nimic nu era și va fi când nimic nu va mai rămâne.
6. El este Atotstiitorul, Cel drept și milostiv, Supremul, Împărat în împărăția cerurilor.
7. Numai El are puterea de-a naște viața din nimic.
8. El iși trimite mesagerii să călăuzească omenirea.
9. El l-a trimis pe Mohamed, ultimul Profet pe pamant , să se îngrijească de oameni.
10.Cartea sa este sfântul Qur'an, unica carte sfântă din lume căreia nu i s-au adus adăugari/completări niciodată.
11.Allah știe ce este în inimile noastre.

Cei cinci "stâlpi" pe care se sprijina Islamul:

Shahadah

Shahadah este primul concept al Islamului în care se declara credința în Allah și mesagerul său, Mohamed:
"La ilaha ila Allah; Muhammadur-rasul Allah", care se traduce: Nu este alt Dumnezeu in afara de Allah; Mohamed este mesagerul lui Allah.
Acest concept conține doua părți, prima se referă la Allah Creator al tuturor ființelor, Stăpânul Lumilor, iar a doua parte se referă la mesagerul sau, profetul Mohamed, ființa umană care are o revelație prin intermediul Arhanghelului Gabriel.
Mohamed a fost o ființă umană cu sentimente omenești, care a mâncat, a băut, a fost căsătorit, a avut copii...    într-un cuvânt s-a născut și a murit ca orice muritor, fără nimic divin. A fost doar, dacă putem spune așa, purtatorul de cuvânt al lui Allah.

Salah

Rugaciunea (Salah) este al doilea "stâlp" pe care se sprijină credința.
Rugăciunea este obligatorie și trebuie practicată de cinci ori pe zi: la răsăritul Soarelui (Fajr), la începutul după-amiezii (Dhuhr), la mijlocul după amiezii('Asr), la apusul soarelui (Maghrib) și la începutul noapții (Isha').
Înaintea rugăciunii, hainele trebuie curățate, mâinile și fața sunt spălate cu apă, și se scoate încalțămintea. Rugăciunile se fac cu fața spre Mecca.
Semnificația celor cinci rugăciuni este simplă, de-a păstra contactul în aproape orice perioadă a zilei cu Allah.

Sawm
Al treilea "stâlp" al credinței Islamice este Ramadanul (postul).
Excepție fac doar bătrânii, bolnavii, femeile însărcinate sau cele care au perioada menstruației.
Ca și postul (Caremul) la Creștini sau Yom Kippur la Evrei, Ramadanul musulmanilor este de fapt o purificare a corpului și a spiritului. De fapt, prin "înfometare" și privarea de la anumite plăceri, chiar și pentru o perioadă scurtă de timp, persoana care ține acest post nu face altceva decât să simtă ceea ce cei săraci simt tot timpul, să învețe disciplina și economia în anumite situații, ce este răbdarea și fiabilitatea.

Zakah


Zakah este "taxa" care trebuie platită pentru a avea o viață sănătoasă. Pe scurt, există o taxă pe care fiecare musulman o platește în funcție de averea pe care o deține , iar această taxă este împărțită celor care nu au.
Acest "stâlp" al credinței Islamice este atât de important incât, cei care refuză să plătească această taxa, sunt considerați excluși din Islam iar împărăția lui Allah le va fi închisă pe veci.

Hajj

Al cincelea stâlp al Islamului se referă la pelerinaj.
Fiecare musulman, bărbat sau femeie, trebuie măcar o dată în viață să facă un pelerinaj la Mecca (Arabia Saudită). Condițiile ca Hajj să fie îndeplinit sunt urmatoarele: să fii musulman, să fii matur, să fii liber, să fii întreg la minte, să ai puterea fizică a călătoriei, să ai banii necesari. Recompensa înfaptuirii Hajj este Paradisul. Hajj este ultimul stâlp al credinței care cere un anumit sacrificiu și o tărie morală deosebită. Două milioane de musulmani, indiferent de unde vin, indiferent de avere sau situație socială, se întâlnesc în fiecare an la Mecca. Ei sunt egali în fața lui Allah.

Profetul Mohamed

Mohamed a fost un om fără carte, dar foarte înțelept care s-a născut la Mecca în anul 570 era noastră, epocă în care Creștinismul înca nu era deplin definit în Europa. Rămas orfan de mic, este crescut de unchiul său Abu Talib, din respectatul trib Quaraysh. Generozitatea, siceritatea și dragostea de adevar a lui Mohamed face din acesta, încă din tinerețe, un membru respectat al tribului său. La 25 de ani se căsătorește cu o văduvă foarte bogată, mai în vârstă  ca el, care îl va ajuta și sprijini pe timpul întregii vieți.

La 40 de ani are revelația, prin care Arhanghelul Gabriel îl anunță că este ales ca mesager al lui Allah. În următorii 23 de ani va scrie Qur'an-ul, cartea sfântă a Islamului care a rămas neschimbată până în zilele noastre.
Prima convertită la religia Islamică este soața sa, Khadijah, apoi membrii familiei sale și prietenii. Excluși de comunitate și persecutați, în anul 622, adepții credinței în Allah încep să migreze către Medina.
Rândul adepților crește, Mohamed formează o armată în fruntea căreia se întoarce să cucerească Mecca. După cucerirea cetății, Mohamed iartă și milostivește toți vechii potrivnici, iar procesul de convertire la Islam în acea zonă este practic încheiat. Între timp, credincioasa sa soție moare, iar Mohamed se recăsătorește cu Aisha.

Profetul moare la varsta de 63 de ani și este îngropat (zidit) în camera soției sale. La acea epocă o mare parte a Arabiei era deja convertită, iar în urmatorii 100 de ani, religia Islamică se răspândește foarte repede (în partea de vest Spania, în est China). Era clar că mesajul lui Mohamed nu era adresat numai arabilor, ci întregii umanități. Astăzi există sute de milioane de musulmani în toate colțurile lumii.

Islamul este una dintre cele trei mari religii monoteiste (alături de creștinism și iudaism). În arabă, 'islam' înseamnă 'supunere' - supunere față de Allah. Cuvântul 'Allah' se referă la același Dumnezeu al evreilor și creștinilor. A spune ca 'Allah' este Dumnezeul arabilor este echivalent cu a spune ca 'God' este Dumnezeul Americanilor. Totuși, musulmanii - chiar dacă nu vorbesc araba - preferă să folosească cuvântul 'Allah' (doar islamul folosind acest termen).

Islamul are ca învățătura de bază existența unui singur Dumnezeu atotputernic care a creat lumea, deosebindu-se de creștinism și de religia arabilor dinaintea apariției islamului prin monoteismul său strict (Allah nu poate avea fii sau fiice).

Islamul a aparut in peninsula Arabica in secolul VII si in doua secole s-a raspandit in Africa de Nord, Spania, Siria, Persia si India. În secolele următoare, islamul se răspândește în Balcani, Arica sub-sahariana și Asia. Unul din motivele creșterii rapide a islamului îl reprezintă doctrina islamică: islamul este o religie deschisă tuturor, toți musulmanii aparțin unei comunități care nu face distincție de rasă, naționalitate etc. Declarația de credință a unei persoane este suficientă pentru convertirea la islam, și aceasta nu trebuie confirmată de autoritați religioase. Astăzi, peste 1 miliard de oameni sunt musulmani iar țara cu cea mai mare populație musulmană este Indonezia.

Este important să realizăm că islamul este o religie dinamică și in rapidă creștere, răspândită în zone geografice și țări cât se poate de variate ca Nigeria, Filipine, Arabia Saudită, SUA , Franța, Albania, Afghanistan etc și că felul în care musulmanii își exprimă credința variază enorm.

Islamul continuă doctrina monoteistă a iudaismului și creștinismului și consideră că Moise, Isus și alții au fost profeți trimiși de Allah pe Pământ. Coranul continuă cărtile anterioare: Tora evreilor (cu cele 10 porunci) Vechiul si Noul Testament; islamul recunoaste validitatea acestor carti, insa considera ca versiunile actuale nu sunt identice cu cele originale - nu au fost pastrate indeajuns de bine in timp, spre deosebire de Coran, care s-a pastrat practic neschimbat din timpul lui Mahomed. De accea, musulmani urmeaza doar Coranul. Un exemplu este divinitatea lui Isus.

Islamul invata ca Isus a fost un profet trimis de Allah - musulmanii cred că (,) creștinii de mai târziu au distorsionat mesajul lui și l-au transformat în "fiul lui Dumnezeu". Prin urmare, islamul are ca misiune restaurarea credinței monoteiste (distorsionată în timp) și completarea acesteia pentru a se potrivi schimbărilor survenite în societatea umană.

Islamul consideră că legea lui Moise era potrivită pentru timpul său, Isus a completat-o, dând importanță spiritualitații mai mult decât ritualului, iar în cele din urmă legea islamică (sharia) a fost dată de Allah pentru a servi nevoilor umanitații în stadiile sale cele mai dezvoltate.

Femeia în Islam

În timpul în care în restul lumii, cum ar fi Grecia, Roma, India, China, femeile erau considerate sclave sau cu "judecata de copil", fără drepturi și "putere", Islamul proclama femeia cu aceleași drepturi ca ale bărbatului și o tratează cu un mare respect.
Profetul Mohamed spune: " Cea mai perfectă în credință, fidelitate și blândețe este soția".
Musulmanii cred că Adam și Eva au fost creați din același suflet. Amândoi sunt la fel de vinovați pentru înfăptuirea păcatului primar, iar amândoi au fost iertați de către Allah.
Multe femei din Islam au un statut înalt (prima ființa convertită de Mohamed la Islam a fost soția sa, iar a doua soție este recunoscută ca fiind o femeie cu carte, care l-a ajutat mult în scrierile sale). Multe soții musulmane au fost un adevărat sprijin soților lor, unele devenind faimoase prin răspândirea învățăturii, prin influențele pe care le-au avut la crearea istoriei, ca judecatori sau chiar ca imami. Religia musulmană este unica care acordă femeii dreptul de-a propovădui (femeile pot deveni Imam, adica preot).

Femeia musulmană are drepturi ca orice individ din societatea în care traiește. Ea dispune de bunurile sale și după căsătorie (stabilite printr-un contract de căsătorie), are dreptul de-a merge la școală, de-a munci sau de-a ramâne acasă, după dorința. Are dreptul de-a moșteni de la parinți și soț. Poate ocupa locuri înalte în conducerea comunitații.

Înaintea căsătoriei, femeia are dreptul de a-și alege soțul. Legea Islamului este foarte strictă în ceea ce privește căsătoriile, femeia trebuie să fie de acord cu căsătoria, altfel aceasta nu se poate încheia. Sărbătoarea căsătoriei este plătită de ginere, iar acesta îi asigură soției o sumă de bani pe care ea o cheltuiește după bunul plac. Ea iși păstreaza numele de familie dinaintea căsătoriei. Bărbatul trebuie să aibe grijă de bunăstarea soției și să o întrețină, chiar dacă ea este foarte bogată. Femeia musulmană poate divorța și are dreptul de a-și păstra copiii cu ea, iar bărbatul va continua să-i întrețină.
Obligațiile ei sunt stabilite tot prin legea Islamului: trebuie să se roage de cinci ori pe zi, să fie bună și miloasă, să facă pelerinajul la Mecca, să aibe grijă de casă, bărbat și copii, să facă numai fapte bune, să fie fidelă și atentă la nevoile căminului ei.

La bază, Qur'an-ul și religia Islamica respecta femeia și îi acorda multe drepturi. În vremea profetului Mohamed, femeile se bucurau de respect și erau prețuite de membrii comunității. Ele îndeplineau rol important atât acasă cât și în societate. Din păcate, la începutul sec XIX-lea, "răsar" grupuri de musulmai extremiști. Multe legi Islamice sunt reinterpretate iar femeile, în multe dintre 

țările arabe cad într-un fel de "sclavaj" psihologic și fizic.

Situația lor se deteriorează treptat și ajung să fie considerate în rândul vitelor.