Consoarta lui Murad al-III-lea si Valide Sultan a imperiului otoman ca mama a lui Mehmed al-III-lea. A trait pe perioada a 7 sultanate (Soliman I Magnificul, Selim al-III-lea, Murad al-III-lea, Mehmed al-III-lea, Ahmed I , Mustafa I si Osman al-II-lea).
Identitatea sa este adesea confundata cu cea a lui Nurbanu, soacra sa venetiana , de aceea , in unele scrieri , apare ca fiind de origine nobila venetiana (fiica guvernatorului venețian al insulei Corfu). Era insa de origine albaneza , nascuta in zona Dukagjin.
La 13 ani, sclava fiind, a fost prezentata lui Murad al-III-lea de catre Hümaşah Sultan, fiica printului Mehmed (fiu al lui Soliman I Magnificul si Hurrem Sultan). I se da numele "Safiye" (cea pura). La 16 ani , anul in care Soliman I moare, ea da nastere unui baiat, viitorul sultan Mehmed al -III-lea.
Fiind singura concubina inainte de urcarea lui pe tron, Murad a continuat sa aiba o relatie monogama pentru mai multi ani pe timpul sultanatului sau. Mama sa, Nurbanu , il sfatuieste sa isi ia si alte concubine pentru ca soarta dinastiei statea doar in singurul fiu in viata , Mehmed. Pe cand Safiye avea 38 ani , soacra sa o acuza de practici vrajitoresti care au adus impotenta sultanului si pentru a-l impiedica sa se uite la alte concubine. Situatia a dus la incarcerarea si torturarea slujitorilor lui Safiye.Esmehan, sora sultanului, ii prezinta doua concubine foarte frumoase pe care el le accepta si este vindecat de impotenta. Astfel i se mai nasc 20 de fii si 27 fiice. Rapoartele de la Curtile europene arata sa Safiye si-a pastrat demnitatea si si-a ascuns amaraciunea si nu si-a aratat gelozia. Chiar i-a facut rost de concubine si asta a castigat recunostinta lui Murad care a continuat sa o consulte in probleme politice, mai ales dupa decesul mamei sale, Nurbanu. In ultimii ani din viata sultanului, Safiye a ajuns iar singurul lui camarad.
Desi istoricul Mustafa Ali o numeste "sotie" , este putin probabil ca ea sa fi avut aceasta pozitie, toate rapoartele atasatilor si istoricilor europeni contrazic scrierea lui Ali. A fost o HASEKI cu mare influenta , rang ce i s-a oferit la un an dupa urcarea pe tron a lui Murad.
Au avut 4 copii :
An Organ for the Sultan:
by Stanley Mayes
Everyday Life in Ottoman Turkey:
by Rafaela Lewis
[all above images are in the public domain unless otherwise attributed]
This extraordinary woman, Safiye Sultan, who began life as an Albanian peasant in the hills near present day Scutari, was the favourite slave concubine of the Sultan’s mother, Murad III. Through her incredible intelligence and abilities, as well as her allure, she rose through the harem ranks to become, as the Sultan’s mother, one of the most powerful women in the world (later, she would correspond personally with Queen Elizabeth I).
Identitatea sa este adesea confundata cu cea a lui Nurbanu, soacra sa venetiana , de aceea , in unele scrieri , apare ca fiind de origine nobila venetiana (fiica guvernatorului venețian al insulei Corfu). Era insa de origine albaneza , nascuta in zona Dukagjin.
La 13 ani, sclava fiind, a fost prezentata lui Murad al-III-lea de catre Hümaşah Sultan, fiica printului Mehmed (fiu al lui Soliman I Magnificul si Hurrem Sultan). I se da numele "Safiye" (cea pura). La 16 ani , anul in care Soliman I moare, ea da nastere unui baiat, viitorul sultan Mehmed al -III-lea.
Fiind singura concubina inainte de urcarea lui pe tron, Murad a continuat sa aiba o relatie monogama pentru mai multi ani pe timpul sultanatului sau. Mama sa, Nurbanu , il sfatuieste sa isi ia si alte concubine pentru ca soarta dinastiei statea doar in singurul fiu in viata , Mehmed. Pe cand Safiye avea 38 ani , soacra sa o acuza de practici vrajitoresti care au adus impotenta sultanului si pentru a-l impiedica sa se uite la alte concubine. Situatia a dus la incarcerarea si torturarea slujitorilor lui Safiye.Esmehan, sora sultanului, ii prezinta doua concubine foarte frumoase pe care el le accepta si este vindecat de impotenta. Astfel i se mai nasc 20 de fii si 27 fiice. Rapoartele de la Curtile europene arata sa Safiye si-a pastrat demnitatea si si-a ascuns amaraciunea si nu si-a aratat gelozia. Chiar i-a facut rost de concubine si asta a castigat recunostinta lui Murad care a continuat sa o consulte in probleme politice, mai ales dupa decesul mamei sale, Nurbanu. In ultimii ani din viata sultanului, Safiye a ajuns iar singurul lui camarad.
The husband of "Sāfiya Vālida Sultān," Ottoman Sultan Murad III
Desi istoricul Mustafa Ali o numeste "sotie" , este putin probabil ca ea sa fi avut aceasta pozitie, toate rapoartele atasatilor si istoricilor europeni contrazic scrierea lui Ali. A fost o HASEKI cu mare influenta , rang ce i s-a oferit la un an dupa urcarea pe tron a lui Murad.
Au avut 4 copii :
- Mehmed III ( 26 mai, 1566 – 22 decembrie, 1603), a urmat la tron tatalui sau, sultanul Murad al-III-lea
- Şehzade Sultan Mahmud (1568, Manisa - 1581, Topkapı, Istanbul);
- Ayşe Sultan (1570 – 15 mai 1605) ;
- Fatma Sultan (1577 – 1620).
Cand Murad moare in 1595, Safiye aranjeaza ca fiul sau , Mehmed , sa urce pe tron si ea devine Valide-Sultan, una din cele maiputernice in imperiul otoman. Pana la decesul fiului ei (1603), politica imperiului a fost condusa de ea si Gazanfer Ağa, seful eunucilor albi si capul "enderun" (palatul imperial interior).
Safiye s-a bucurat de un enorm stipendiu (subventie) de 3.000 de aspri (aspers, aspron, akçe) pe zi in ultima parte a domniei fiului sau. Cand Mehmed al-III-lea pleaca in campanie in Ungaria (1596), el ii lasa mamei o putere nemarginita in imperiu, dandu-i pe mana trezoreria. Pe perioada interimatului, ea si-a convins fiul sa abroge o nominare politica a Judecatorului Istanbulului si sa i se dea aceasta functie lui Damat Ibrahim Pasha, ginerele sau.
Aspru emis de sultanul Murad al II-lea, în anul 834 (după Hegira)
Dar marea criza a sultanatului a fost dependenta ei de Kira sa (femei evreice, care, deşi nu erau musulmane puteau activa ca intermediare între femeile claustrate în harem şi exterior, ca agenţi economici şi ca secretare), Esperanza Malki. Cele două femei erau atât de apropiate, încât au fost bănuite a fi amante. Esperanza a fost ucisă prin linşaj (impreuna cu fiul ei) în 1600 cand cavaleria imperiala s-a revoltat la bogatia adunata de Malki , peste 50 milioane de aspri, desi trupele nu fusesera platite de mai mult timp . Sultanul a fost nevoie ca "isi va consilia mama si va pedepsi servitorii acesteia". Pentru a evita de-a fi suspectata de catre soldati de influenta asupra sultanului, Safiye a reusit sa il convinga ca decrete sa fie semnate de Marele Vizir , si nu de el personal.
Safiye a instrumentat executia nepotului sau , Mahmud , in 1603 prin interceptarea unei corespondente intre mama lui si un lider religios. Sultanul suspecteaza un complot si da ordin ca Mahmud sa fie strangulat.
Mehmed al-III-lea a fost urmat la tron de fiul sau , Ahmed I, in 1603. Una din deciziile sale majore a fost sa ia puterea bunicii sale si sa o trimita la Vechiul Palat, in ianuarie 1604.
Mehmet III
Cand fratele lui Ahmed (Mustafa) vine pe tron in 1617, mama sa , Halime Sultan, a primit 3.000 de aspri ca Valide-Sultan, desi Safiye era inca in viata. Oricum , Halime a primit doar 2.000 de aspri pe perioada cat a stat in Vechiul Palat (intre cele doua sultanate ale fiului ei) ; pe timpul primelor luni petrecute la vechiul Palat, Safiye era inca in viata (deci traia in 1619) si primea 3.000 de aspri pe zi, in timp ce Haseki Kosem Sultan (sotia lui Ahmed I) - care traia si ea in Vechiul Palat - primea doar 1.000 de aspri pe zi.
According to public perception, Safiye’s interference was excessive. That she unduly promoted her interests caused her unpopularity, with people believing she had extended her reach beyond the bounds of the valide sultan. She was also seen as openly favoring Venetian interests.
Safiye a urmat politica pro-veneţiană dusă şi de înaintaşa sa NürBanü. A purtat o corespondenţă cu regina engleză Elisabeta I-a, de la care a primit şi o caleaşcă în 1599 cu care
se deplasa prin capitală, fapt ce era considerat drept scandalos de tradiţionalişti.
Ambele femei si-au folosit puterea pentru o politica de prietenie.
Total neobisnuit, ambasadorul englez a notat ca Safiye si-a aratat interesul pentru secretarul ambasadei ,Paul Pindar, pe care l-a chemat separat , pentru companie privata.
Paul Pindar, an obscure Levant Company merchant, was sent in 1599 as Secretary to Queen Elizabeth I’s embassy to the Great Turk in Constantinople. His mission was one that would change the course of British trading overseas – and ultimately the course of British history - forever.
Along with his fellow merchants, including the Queen’s ambassador, Henry Lello, Pindar’s task was to renew English trading rights in the Ottoman-controlled parts of the Mediterranean. “The sultan did take greate lyking to Mr Pinder, and after wardes she sent for him to have his private companye, but there meetinge was croste.” The meeting was probably ‘crossed’ by the sultan, who could not have permitted such a breach of moral as well as political etiquette.
Safiye’s life is unusually well documented. She had great influence being one of the most powerful women in the world. The gifts – and who knows, perhaps Paul Pindar’s charms - succeeded brilliantly. The patience of the English merchants was well rewarded, and their trading rights secured. Whereas before they had only been able to trade under the auspices of either the French or the Venetians, who previously had the trading monopoly in the Ottoman controlled parts of the Mediterranean, from now on they were able to do so independently (without incurring heavy taxes).
In 1598 Safiye a inceput constructia unei moschei in Eminönü, din apropierea portului de la Cornul de Aur, cartier locuit majoritar de evrei in Istanbul. Un cartier evreiesc a fost demolat pentru asta. Costurile masive pentru acest proiect a nemultumit profund armata si soldatii si-o doreau exilata. De aceea, la un moment dat , Mehmed al-III-lea o trimite la Vechiul Palat. Constructia moscheei a fost oprita si a fost terminata abia in 1665 de o alta Valide Sultan (Hatice Turhan, nora lui Kosem Sultan)
| Ottoman royalty | ||
|---|---|---|
| Preceded by Nurbanu Sultan | Haseki Sultan 1575 – 15 January 1595 | Succeeded by Kösem Sultan |
| Valide Sultan 15 January 1595 – 22 December 1603 | Succeeded by Handan Sultan | |
Safiye Sultan a murit in timpul sultanatului stranepotului sau , Osman al-II-lea. Ea a fost inmormantata in cavoul in care se afla Murad al-III-lea.
Sources:
The Imperial Harem: Women and Sovereignty in the Ottoman Empire
By Lesley P. Peirce
The Imperial Harem: Women and Sovereignty in the Ottoman Empire
By Lesley P. Peirce
An Organ for the Sultan:
by Stanley Mayes
Everyday Life in Ottoman Turkey:
by Rafaela Lewis
Thomas Dallam in Hakluyt: “An Account of an Organ Carryed to the Grand Seignor, and Other Curious Matter, 1599”
Dictionary of National Biography
Dictionary of National Biography
- Alderson, A. D. (1956). The Structure of the Ottoman Dynasty. Oxford: Clarendon.
- Andrea, Bernadette (2007). Women and Islam in Early Modern English Literature. Cambridge: Cambridge University Press. ISBN 978-0-521-12176-7.
- Börekçi, Günhan (2009). "Ahmed I". In Ágoston, Gábor; Masters, Bruce. Encyclopedia of the Ottoman Empire. New York: Facts on File. ISBN 978-0-8160-6259-1.
- Jardine, L. (2004). "Gloriana Rules the Waves: Or, the Advantage of Being Excommunicated (And a Woman)". Transactions of the Royal Historical Society. 6 (14): 209. doi:10.1017/S00804401040002
- Mitchell, Colin P. (2011). New Perspectives on Safavid Iran: Empire and Society. Taylor & Francis. ISBN 978-1-136-99194-3.
- Pedani, M. P. (2000). "Safiye's Household and Venetian Diplomacy". Turcica. 32: 9. doi:10.2143/TURC.32.0.460.
- Peirce, Leslie Penn (1993). The Imperial Harem: Women and Sovereignty in the Ottoman Empire. Studies in Middle Eastern History. New York: Oxford University Press. ISBN 978-0-19-507673-8.
[all above images are in the public domain unless otherwise attributed]
